Gabriel Baicu - The New Reformation
La Nouvelle Reformation - Noua Reforma

Articole

 

Reforma din zilele noastre

 

  Gabriel Baicu

    

Acest articol se bazează pe un dialog pe care l-am avut cu un pastor al Bisericii instituționale Baptiste, literalist și tradiționalist și care respinge în fapt prezența în om și activitatea Duhului Sfânt, în zilele noastre și nu le consideră ca fiind determinante în viața celor credincioși și a celor credincioase. Cu toate că, în teorie, acest individ are pretenția că respectă Scripturile, în practică, el respinge învățăturile acestora, adică conținutul spiritual al acestor învățături, deoarece nu realizează că toată Biblia vorbește despre Hristos și despre prezența Lui în om. Credinciosul Baptist afirmă că susține scrierile N.T., singura valoare pe care spune el că își bazează credința, dar respinge înțelesul, semnificația și finalitatea acestor scrieri, înlocuind pe Dumnezeu cel viu, cu o carte despre El, înlocuind Realitatea vie, prezentă în om, cu descrierea teoretică a acestei Realități. Individul cu pricina, funcționar bisericesc devotat unei instituții bisericești, strecoară țânțarul și înghite cămila. (Matei 23; 24) Acest credincios este tipic pentru un reprezentant al unei instituții bisericești și de aceea mă folosesc de această ocazie pentru a scote în evidență unele aspecte ale Creștinismului instituțional. La fel ca mulți alți reprezentanți ai Bisericilor instituționale, credinciosul baptist,  pe care am să îl numesc d-l B, pentru motivul de a nu face public numele unei persoane, fără acordul acesteia, se oprește la litera Bibliei dar omoară Spiritul acesteia, care este prezența transformatore a lui Dumnezeu în om, în interiorul ființelor noastre. Acesta este modul modern de a îl răstigni pe Hristos, adică stingând Duhul Său, care trebuie să se manifeste prin cei credincioși și prin cele credincioase. Mulți funcționari bisericești îl răstignesc astăzi pe Hristos din nou, căci nu acceptă învățăturile sale, în totalitate și nici nu primesc ca El să fie prezent, în mod spiritual, în noi și printre noi. Noi suntem Templele Duhului Sfânt, locul în care dorește Dumnezeu să locuiască. Cine nu are Duhul lui Hristos, locuind în el sau ea, aș sublinia eu, nu este al Lui. Paradoxal dar D-l B pretinde că respectă Biblia dar respinge mesajul ei și nu acceptă că Dumnezeu locuiește în oameni și că El îi învață direct toate lucrurile. Isus (Iisus) ne-a învățat că Mângâietorul, Duhul Adevărului, ne învață totul, căci El cunoaște lucrurile ascunse ale lui Hristos și ale Tatălui. Dumnezeu nu doar că ne dă revelațiile Sale, dar el face mai mult decât atât se mută în inimile și conștiințele noastre, locuiește cu noi. În acest dialog, printre altele d-l B mi-a prezentat următoarele idei, citez:

”Recomandarea de a pune doctrinele pe plan secund de dragul unei ,,superioare“ dependențe de duhul este o poartă deschisă pentru toți dracii. Îmbrăcate în straiul unei superspiritualități orgolioase, această deconectare a vieții creștine de suportul temeinic al textului este o invitație la erezie. Citiți avertismentele date de apostolul Ioan în 1,2 și 3 Ioan și veți vedea că nu trebuie să dăm bună ziua unor astfel de învățători și nu trebuie să-i primim în casă. („Oricine o ia înainte, şi nu rămîne în învăţătura lui Hristos, n'are pe Dumnezeu. Cine rămîne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul.  10Dacă vine cineva la voi, şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu -l primiţi în casă, şi să nu -i ziceţi: ,,Bun venit!``  11Căci cine -i zice: ,,Bun venit!`` se face părtaş faptelor lui rele“ – 2 Ioan).” 

Întrebarea mea este: ”Oare nu tocmai apostolul Ioan ne vorbește de nașterea din nou și de nevoia de a avea un Mângâietor?” În evanghelia după Ioan se prezintă cel mai bine această relație directă dintre Dumnezeu și om, care se realizează prin Duhul Sfânt. Legat de prima întrebare: ”Oare nu tocmai textul, de fapt toate textele N.T. ne vorbesc despre nevoia unei ”superioare” dependențe de Duhul Sfânt?” Aceasta este esența învățăturilor textului, de care dvs., D-le B, faceți atâta caz, adică învățătura Bibliei. Trebuie să depindem de Duhul Sfânt și să trăim fiind călăuziți în toate lucrurile, direct de către El. (Galateni 5; 16-26) Nu vedeți că sunteți ipocrit, d-le B, vă transpuneți în mare apărător al Scripturilor, dar, în fapt, le călcați în picioare învățăturile? Chiar nu sesizați ipocrizia, sunteți chiar atât de orbit de doctrina pe care o serviți? ”Dacă lumina care este în dvs. este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” (Matei 6; 23) Pentru un om, care pretinde că este în cunoștință de învățăturile Bibliei, mă surprinde cât de departe poate să fie un pastor de ele. 

În ceea ce mă privește, eu sunt un mare admirator al Scripturilor și un apărător lucid și cât se poate de obiectiv al Bibliei, dar, ca să fiu sigur că fac un serviciu adevărului, eu studiez Scripturile în mod critic și analitic și scot în evidență toate nepotrivirile, pe care constat că acestea le conțin. Nu apăr Biblia orbește, fără ca mai întâi să nu mă preocupe conținutul ei, ci consider că o apăr atunci când încerc să înțeleg ce mesaj ne oferă ea cu adevărat și care este raportul dintre textul scris și mesajul respectiv. Studiul critic nu înseamnă că eu critic pe cineva sau ceva, ci înseamnă o analiză complexă, evoluată, a Scripturilor, în care mă interesează nu doar ceea ce am în fața mea, dar și modul în care au fost scrise textele, de către cine, în ce perioadă istorică și mai ales felul în care textele Bibliei se potrivesc și se completează, unele cu celelalte. Mulți Creștini, din neștiință, tratează N.T. ca și cum el ar fi fost scris în chiar momentul în care s-au petrecut faptele și, ca și cum, evangheliștii, după ce au asistat la evenimente, s-ar fi apucat imediat de scris. Este o înțelegere greșită. Lucrurile nu s-au petrecut așa. Evangheliile au fost scrise la aproximativ 50 de ani distanță, față de evenimentele pe care le descriu. Să ne imaginăm că evenimentele celui de-al doilea război mondial ar fi fost descrise după 50 de ani de la producerea lor. Cum ar arăta istoria? Ce ar fi dacă ne-am baza doar pe amintirile martorilor, dintre care mulți au murit? În vremea lui Isus (Iisus) media de viață era foarte scăzută. Luca ne arată clar că evanghelia sa nu a fost scrisă la dictarea lui Dumnezeu, ci în urma documentării sale. (Luca 1; 1-4) Ce înseamnă că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu? Luca ne spune că el a făcut cercetări cu de amănuntul, asupra evenimentelor legate de Isus (Iisus). Dacă ceea ce s-a întâmplat pe vremea lui Isus (Iisus) i-a fost insuflat evanghelistului Luca, direct de Dumnezeu, atunci de ce a trebuit să facă cercetări cu de amănuntul, oare nu l-a crezut Luca pe Dumnezeu? Cele două texte se contrazic între ele adică Luca 1; 1-4 și 2 Timotei 3; 16-17. Desigur că lucrul acesta este evident numai dacă considerăm ca făcând parte din Scriptură și scrierile N.T., lucru pe care Baptiștii desigur că îl acceptă. Aceeași origine și aceeași natură de reconstituire a unor evenimente istorice o au și Faptele Apostolilor, care sunt atribuite tot lui Luca. Oricât ar spăla unii predicatori Baptiști creierele celor credincioși, faptele rămân fapte și adevărul nu se vinde în Supermarket și nici nu se poate mutila în perimetrul unor doctrine și dogme considerate a fi obligatorii. 

Orice text al Biblie trebuie să fie interpretat în contextul întregului conținut al ei și în contextul istoric în care a fost scris. Bisericile instituționale au spălat multe creiere și au grijă să prezinte Biblia ca pe o carte intangibilă ”sfântă,” dar fiecare prezintă învățăturile din această carte, în stil personal, după felul în care și-au formulat propriile lor opinii, pe care le declară, la rândul lor ”sfinte,” adică intangibile. Eu o spun și o voi repeta mereu, trebuie să fim atenți la gigantica manipulare pe care o practică multe instituții bisericești. Ele declară ”sfânt” tot ce vor ele să declare ”sfânt,” căci tot ce este ”sfânt,” nu poate fi analizat critic și înțeles, așa cum ar trebui să fie înțeles, adică în profunzime. Oamenii devin ”sfinți,” clădirile sunt ”sfinte,” cărțile sunt și ele ”sfinte” și manevra este gata. Este pregătit terenul pentru spălarea creierelor. Trebuie să credem, fără să analizăm, tot ceea ce este declarat ”sfânt,” căci altfel suntem amenințați și ni se aplică eticheta ”eretic.” Pe mine această eticheta nu mă impresionează de loc și sunt foarte mulțumit că există drepturile omului, câștigate prin mari confruntări cu obscurantismul religios, căci altfel ieșea de mult fum din mine, așa cum a ieșit, fiind arși pe rug, din mulți oameni spirituali, care nu au putut să nu spună și semenilor lor ceea ce credeau ei sau ele și ceea ce au descoperit. 

 Numai dacă scoatem în evidență forța și importanța Scripturilor, eliminând și explicând, pe cât este posibil, slăbiciunile lor, numai în acest fel Creștinismul poate să aibă relevanță pentru lumea de astăzi. Toate punctele mele de vedere, se bazează, în primul rând, pe studierea Scripturilor și nu există nici o singură părere pe care o avansez, fără să o argumentez temeinic cu argumente biblice. Pe de altă parte, multitudinea de doctrine și dogme creștine și marea lor diversitate se explică tocmai prin economicitatea textelor Bibliei, care abordează, de exemplu, întreaga istoriei a universului și apariția pământului pe doar două pagini ale acestei cărți. Există multe textele aflate în contradicție, în N.T. de exemplu, Isus (Iisus) i-a învățat pe ucenici să boteze pe ucenici, în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, dar apostolul Pavel i-a învățat să îi boteze pe ucenici doar în numele lui Isus (Iisus). (Matei 28; 19-20; Faptele Apostolilor 2; 37-38) Diferența aceasta este destul de mare ca să genereze apariția a două confesiuni creștine diferite și iată, în acest fel, încep să apară doctrine și dogme care se deosebesc una de cealaltă și se contrazic una cu cealaltă. Ce s-a întâmplat, care formulă este cea corectă? A spus oare Isus (Iisus) cuvintele care sunt consemnate în N.T. sau acestea au apărut în procesul formării doctrinei Trinității? Această doctrină nu a existat de la început în patrimoniul adunărilor creștine. Dacă Isus (Iisus) chiar a spus aceste cuvinte, cum se face că Petru a modificat formula botezului în apă, cu ce legitimitate?

Are cineva dreptul să modifice cuvintele lui Isus (Iisus), adică să le schimbe? Eu consider că nu, căci dacă ne apucăm să modificăm cuvintele lui Isus (Iisus), atunci ajungem la o religie, care se deosebește de ceea ce ne-a învățat El. Și cu toate acestea, într-o anumită măsură, probabil că tocmai asta a făcut instituția bisericească în formare. Cum rămâne cu Sola Scriptura? Sola Scriptura nu are valoare fără Solul Cristus. De altfel, textul principal pe care se bazează doctrina Trinității, nu există în cele mai vechi manuscrise, ale N.T., care s-au păstrat și este limpede că acest text a fost introdus târziu în cadrul scrierilor N.T. (1Ioan 5; 7). Acest text se află în paranteze chiar și în unele versiuni ale Bibliei Cornilescu. Când Baptiștii vorbesc despre onorarea Scripturilor ei uită să vă ofere toate informațiile pe care vi le dau eu, ei mint prin omisiune. Mulți dintre liderii lor sunt niște oameni nepregătiți în domeniul cunoașterii Bibliei, dar chiar și cei pregătiți, din motive de spălare a creierelor au grijă să nu vorbească despre asta.

Există două variante de interpretare și anume: 1) Rămânem fideli la tot ceea ce a spus Isus (Iisus) 2) Ne considerăm împreună lucrători cu Dumnezeu și schimbăm ceea ce a spus Isus (Iisus), așa cum credem noi de cuviință și în așa fel încât să se potrivească cu ceea ce credem noi că sunt nevoile comunităților creștine, la care ne adresăm. (1 Corinteni 3; 9) Care variantă o aleg eu? Aleg categoric prima variantă. Care variantă a fost aleasă de apostolul Pavel și apoi de instituția bisericească în formare? Să facem o distincție. Unele scrieri ale lui Pavel sau care sunt doar atribuite lui, introduc elemente noi, pe care Isus (Iisus) nu le-a prevăzut, elemente care, așa cum am arătat în articolele mele, chiar dacă nu contrazic direct și fățiș învățăturile lui Isus (Iisus), și chiar dacă Persoana Lui este prezentată de Pavel la mare cinste, ele totuși introduc elemente, cum ar fi autoritatea bisericească și judecățile pentru păcate, pe care Isus (Iisus) nu le-a prezentat și care, în ansamblul lor, sunt diferite de învățăturile Lui. Avea dreptul Pavel să facă asta, a făcut bine ceea ce a făcut? Pavel a dus o luptă pentru propria sa autoritate, lucru prezentat în epistolele sale și eu cred că în această luptă s-a implicat și personal și că efectele acestor confruntări se regăsesc pe paginile N.T. (1 Corinteni 1; 11-12) Personal, nu cred că a făcut bine, dar este greu de analizat în contextul în care a lucrat el. După părerea mea, Pavel a dus prea departe principiul că suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, principiu pe care chiar el l-a formulat. Da, suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, dar nu avem dreptul să schimbăm cuvintele spuse de El și chiar trecerea cu vederea a unor învățături, prin prezentarea altora, mai legaliste, este tot o formă de manipulare. Oare nu practică multe Biserici instituționale această manevră? Eu cred că da. Pe de altă parte, este foarte posibil ca instituția bisericească în formare să fi mers mult mai departe și să fi făcut mistificări și mai mari și afirm acest lucru deoarece este un fapt indiscutabil că anumite epistole ale lui Pavel au fost falsificate, prezentate sub pseudonim, prin urmare valoarea lor spirituală trebuie atent verificată. A face abstracție de aceste fapte înseamnă a ne lega singuri la ochi și eu afirm că astfel nu facem nici un serviciu lui Dumnezeu. Nu îl servim pe Dumnezeu mințind, ci numai spunând adevărul. Singura forma de a îl sluji pe Dumnezeu este aceea de a spune adevărul și a prezenta sincer ceea ce credem noi. Nu realizăm nimic dacă, atunci când vorbim despre Hristos sau atunci când predicăm evanghelia, căutăm să facem pe place instituțiilor bisericești sau delatorilor noștri.    

În cazul formulei care trebuie să fie folosită pentru botezul în apă este posibil ca Isus (Iisus) să nu fi prescris formula pe care o prezintă N.T. și ca aceasta formulă să fi fost introdusă mai târziu de către reprezentanții instituției bisericești în formare. Dacă așa stau lucrurile, atunci ne putem pune întrebarea câte din textele N.T. au fost modificate sau adăugate de către instituția bisericească și care sunt cuvintele pe care le-a spus Isus (Iisus) și care sunt cuvintele pe care le-au spus oamenii, în numele Lui. Este o întrebare perfect legitimă și oricine m-ar considera eretic sau ar folosi orice formulă denigratoare ar face el sau ea însăși un afront la libertatea și necesitatea ca oamenii să studieze Scripturile. Ce înseamnă a studia Scripturile? Înseamnă doar a le prelua și învăța ca un ”papagal,” pe de rost și fără analiză sau înseamnă să intrăm în resorturile lor adânci și să vedem cum au apărut și care este mesajul profund, spiritual, pe care ele încearcă să ni-l transmită. Este foarte la modă pentru unii să se prezinte ca și ”apărători ai Scripturilor,” chiar și atunci când nu știu ce conțin ele exact, dar ei și ele fac acest lucru doar pentru a își dovedi o falsă legitimitate ca și Creștini și conformismul lor cu părerile susținute de majoritate. Scripturile nu sunt perfecte, numai despre Dumnezeu s-ar putea spune că este perfect, dar nu și despre o carte, scrisă de către oameni. A cerceta Scripturile nu înseamnă a denigra Scripturile și oricine susține contrariul, după părerea mea, alunecă către fanatism religios. Există nenumărate inconsistențe și contradicții în Biblie, pe care le-am descoperit, chiar fără să vreau, pe parcursul studierii ei și ceea ce văd, negru pe alb, ca să spun așa, nu poate nici cea mai mare forță și nici cele mai mari denigrări sau amenințări să mă facă să reneg. Nu doresc să fiu conformist de dragul de a fi cu orice preț conformist și în acord cu părerile majorității, pentru a mă face acceptabil pentru cei mai mulți, căci aceasta ar însemna să mint și nu vreau să mint cu nici un preț, dimpotrivă, vreau cu orice preț să spun adevărul. Care este acest preț? De exemplu, Baptiștii, unii dintre ei, au început să mă denigreze și au găsit cu cale să mă numească carismatic.

Sunt eu cu adevărat carismatic? Da și nu, adică sunt carismatic în limitele pe care le prezintă N.T., când se referă la activitatea lui Isus (Iisus) pe pământ, dar nu mai sunt carismatic, atunci când văd oamenii râzând, în mod necontrolat sau practicând forme exagerate de carismatism, pe care nu le prezintă Scripturile? Care Scripturi, ar putea cineva să mă întrebe? Oare evangheliile gnostice nu îl prezintă pe Isus (Iisus) râzând foarte mult? De acord, numai că eu mă refer la evangheliile canonizate în care Isus (Iisus) apare mai degrabă plângând, decât râzând. Sunt carismatic căci cred cu convingere în lucrările Duhului Sfânt și formele de manifestare pe care le prezintă N.T. și, fără îndoială că, după părerea mea, ele sunt la fel de valabile astăzi, ca și în trecut. Același Isus (Iisus), care a trăit pe pământ acum 2000 de ani, același Isus (Iisus), trăiește și astăzi, deoarece El a înviat și stă alături de Tatăl. Aceleași puteri, pe care le avea în trecut și poate chiar puteri sporite, Isus (Iisus) le are și astăzi și le folosește în beneficiul celor credincioși și a celor credincioase. Cum ar putea să conducă Duhul Sfânt Biserica lui Hristos, dacă El nu ar exercita și manifesta darurile pe care Pavel le precizează în epistola 1 Corinteni? (1 Corinteni 12; 1-11) Eu cred că dacă Duhul Sfânt nu ar exercita această putere, atunci anunțarea evangheliei s-ar face numai prin citirea N.T. și predicarea ei de la amvoane, dar fără putere, așa cum fac unii Baptiști, adică cei necarismatici. Totuși această formă de anunțare a evangheliei nu este cea prevăzută de N.T., de care aceeași Baptiști, fac mare caz, chiar dacă nu îi respectă prevederile, căci Pavel ne spune că el dorea ca predicarea sa aibă la bază puterea lui Dumnezeu și nu doar înțelepciunea cuvintelor. (1 Corinteni 2; 5)

Un alt citat din scrierea d-lui B este următorul:  ”Când apostolul Pavel vorbește despre ,,slova care omoară“ contextul este între legea scrisă pe tablele de piatră (Legea Mozaică) care ne-a adus moartea pentru că suntem toți păcătoși (acel ,,lucru bun care ne-a adus moartea“ din Romani 7:13) și îl echivalează cu o năhramă care le mai acoperă încă evreilor ochii ca să-L vadă pe Christos. A spune că Pavel a disprețuit ,,textul“ Noului Testament în favoarea unei esoterice cunoașteri directe prin călăuzirea Duhului înseamnă a repeta greșeala multiseculară a ereticilor condamnați mereu și pretutindeni de Biserica serioasă. Cum ar fi putut susține așa ceva un apostol conștient că parte din misunea lui pământească pentru Biserică a fost tocmai această ÎNTEGIRE a revelației scrise ?!!! (,,Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi -a dat -o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvîntul lui Dumnezeu “ - Coloseni 1:25).”  

Ce a făcut Pavel? A nesocotit textul N.T.? Textul N.T. nici măcar nu exista, atunci când Pavel a scris epistolele sale. Prin urmare, Pavel nu putea să aprecieze sau să nesocotească textele N.T., altele decât epistolele sale. Nu există Biserică serioasă și Biserică neserioasă, ci există Biserica unică a lui Dumnezeu și Bisericile instituționale sau confesiunile creștine, adică multitudinea de instituții bisericești, a căror doctrine se bat ”cap în cap.” Textul lui Pavel privitor la raportul dintre slovă și Duh se poate aplica, fără greșeală, la toată Scriptura, adică este distincția dintre textul, în literalitatea lui, lipsit de viață, neasimilat în viața noastră personală, adică netrăit și ”textul” care este scris de Dumnezeu în inimile noastre. (Ieremia 31; 33) Textul devenit regulă exterioară, ceva asemănător legilor omenești, adică norme obligatorii de conduită, nu își descoperă profunzimile  originii lor și a motivațiilor lor, decât atunci când sunt scrise, cum spune Biblia, în inimile noastre. D-le pastor, cum de nu înțelegeți? În N.T., Dumnezeu ne dă un Duh nou și o inimă nouă și nu doar un text nou. (Ezechiel 18; 21;)

"26 Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne.

 27 Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele." (Ezechiel 36; 26-27)

Oare chiar nu vă este clar? În N.T., Dumnezeu pune în noi Duhul Său care ne face să urmăm poruncile Lui și să păzim și să împlinim legile Lui. Nu se poate respecta Biblia, de care dvs. faceți atâta caz, dacă în noi nu este prezent Duhul Sfânt. Pe de altă parte, Duhul Sfânt ne cere să respectăm Scripturile, dar prezența Lui în noi înseamnă mai mult decât atât și anume să pătrundem în profunzimea învățăturilor Scripturilor, așa cum încerc eu să fac. Arătați un singur loc unde eu nu îmi bazez afirmațiile pe învățăturile Bibliei? Nu uitați însă că Biblia a parcurs un proces de editare, că evangheliile au fost scrise la o distanță de 50 de ani, față de evenimentele pe care ea le descrie și că nepotrivirile din conținutul ei se datorează factorului uman, care a contribuit la scrierea propriu zisă a ei. Astăzi este limpede că unele texte ale Bibliei sunt adausuri târzii și nu se regăsesc în cele mai vechi manuscrise ale ei, pe care le avem. Duhul Sfânt reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, adică pe Hristos în noi, fără eroare, dar N.T. este o culegere de cărți, care, din cauza factorului uman, prezintă și neconcordanțe. Dacă citiți articolele mele, fără aroganță instituțională și fără prejudecăți veți vedea câteva din aceste neconcordanțe. Numai dacă înțelegem imperfecțiunile pe care le cuprind scrierile N.T., dar și forța sa, care rămâne nealterată, numai atunci putem să practicăm corect învățăturile lui Isus (Iisus). Textele Bibliei trebuiesc confirmate în noi de către Duhul Sfânt, care locuiește în noi, altfel nu putem să le practicăm. Oricum, în N.T. Dumnezeu își scrie Legile Lui în inimile noastre și noi trebuie doar să ne urmăm inimile.        

"31 Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.

 32 Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.

 33 Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

 34 Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.” (Ieremia 31; 31-34)

Degeaba mă acuzați dvs. de esoterism, nu înțelegeți că toată Biblia, V.T. și N.T. vorbește despre faptul că Dumnezeu locuiește în om, că noi suntem Templele Duhului Sfânt și că întreaga învățătură a lui Isus (Iisus) se bazează pe acest principiu și nu doar pe cunoașterea exterioară a textelor Scripturilor?  Pavel a subliniat nevoia de a fi învățați și locuiți de Duhul Sfânt direct și nu doar de a recita scrierile sale. Isus (Iisus) ne-a învățat despre nevoia Duhului Sfânt. Pavel și ceilalți apostoli arată, în scrierile lor, către nevoia prezenței Duhului Sfânt în om, spre nevoia de a fi învățați direct de Dumnezeu. Nu Biblia ne învață toate lucrurile, ci Duhul Sfânt ne învață toate lucrurile, folosindu-se și de Biblie, dar nu numai.

"26 Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." (Ioan 14; 26)

Ceea ce ne învață Duhul Sfânt nu va fi contrar învățăturilor autentice ale lui Isus (Iisus), dar este contrar oricăror adausuri umane, oricăror contradicții și greșeli, strecurate de către oameni în Biblie, cu ocazia editării ei. Eu afirm, împreună cu alți cercetători ai V.T. și ai N.T., că unele scrieri biblice nu sunt conforme cu adevărul istoric și cu mesajul real, transmis oamenilor de către Dumnezeu. Duhul Sfânt ne ajută să discernem adevărul și să separăm falsul de autentic, atunci când este vorba de textul scris. Duhul Sfânt ne învață și adevărata interpretare pe care trebuie să o dăm textelor N.T. Duhul Sfânt are rolul predominant în procesul mântuirii noastre și numai după aceea urmează Biblia. Duhul Sfânt are un rol complex în ghidarea noastră spirituală. Acest rol se poate rezuma astfel:

El cercetează:

«Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.» (1 Corinteni 2:10)

El aude:

«[Duhul adevărului] va vorbi tot ce va fi auzit.» (Ioan 16:13)

El vorbeşte:

«(...) Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.» (Matei 10:20)

«Duhul Sfânt a zis: “Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”» (Faptele Apostolilor 13:2)

El ne învaţă:

«Căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.» (Luca 12:12)

El mărturiseşte:

«Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.» (Ioan 15:26)

El ne face cunoscut:

«Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, (...) vă va descoperi lucrurile viitoare.» (Ioan 16:13)

El iubeşte:

«(...) pentru dragostea Duhului.» (Romani 15:30)

Ne mângâie:

«Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt (...).» (Ioan 14:26)

 El ne ajută:

«Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră (...).» (Romani 8:26)

«Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.» (Faptele Apostolilor 9:31)

El intervine:

«El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.» (Romani 8:27)

Ne invită la pocăinţă, la salvare:

«Şi Duhul şi Mireasa zic: “Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!» (Apocalipsa 22:17)

El face ceea ce vrea:

«Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.» (1 Corinteni 12:11)

El ne îndrumă:

«Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.» (Romani 8:14)

Uneori ne împiedică:

«Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul (...).» (Faptele Apostolilor 16:6)

«Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.» (Faptele Apostolilor 16:7)

El ne dovedeşte:

«Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt.» (Evrei 10:15)

El convinge:

«Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.» (Ioan 16:8)[1]

Pavel, așa cum ne declară chiar el, a primit în mod miraculos evanghelia pe care o propovăduia, direct de la Dumnezeu, prin Duhul Sfânt.

"11 Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească;

 12 pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos." (Galateni 1; 11-12)

 Eu afirm cu toată convingerea că orice om credincios primește în esența ei evanghelia în conștiința lui sau a ei, chiar înainte să citească N.T., o dată cu primirea darului credinței, prin intermediul Duhului Sfânt, așa cum a primit-o și Pavel.

"44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

 45 În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine." (Ioan 6; 44-45)

Credința vine prin auzire și auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu. (Romani 10; 17-18) Asta ne spune apostolul Pavel, dar Isus (Iisus) ne-a învățat și altceva. (Ioan 6; 44-45) Isus (Iisus) ne-a spus însă că mai întâi trebuie să îl ascultăm pe Tatăl, nu doar să auzim Biblia predicându-se, ci pe Tatăl  care ne atrage, în mod personal și Tatăl nu vorbește doar prin Biblie, ci Tatăl vorbește în noi. Dacă Tatăl ar vorbi doar prin Biblie, cum cred Baptiștii, atunci fiecare care aude predicându-se sau care citește Biblia ar ajunge să creadă, căci credința vine prin auzire, după cum ne spune Pavel, dar știm că nu este așa. Biblia are efect numai asupra acelora, care l-au ascultat pe Tatăl, vorbind în cugetul lor și care apoi au auzit sau au citit Biblia și au crezut în Hristos. Scripturile vorbesc despre Hristos, dar Tatăl ne vorbește direct în cuget și acolo ne atrage către credința în Hristos. Eu afirm că o credință autentică se bazează pe o dovadă de putere personală, pe care ne-o dă Dumnezeu Tatăl și nu doar pe auzirea cuvântului Bibliei. Pavel nu a primit credința prin auzire ci printr-o experiență personală cu Dumnezeu. Aceasta este credința apostolică, la care suntem chemați. În orice caz, cele două elemente se completează, nu se exclud reciproc. Citirea textelor scrise este necesară pentru a ne confirma ceea ce primim și pentru a ne ajuta să formulăm și să înțelegem mai bine, cu mintea ceea ce am primit. Este adevărat că nu oricine are talentul lui Pavel de a exprima revelația primită, dar orice om credincios, primește, în esență, mesajul primit de apostol.  

Oare nu tocmai apostolul Pavel este acela care ne îndeamnă să ne lăsăm călăuziți de Duhul Sfânt și nu de firea pământească? Pavel nu ne sfătuiește să umblăm călăuziți doar de scrierile sale, sau ale altui autor, adică doar prin citirea unor texte scrise, ci ne spune că trebuie să fim ghidați direct de către Duhul Sfânt, care locuiește în noi și nu doar de cuvintele scrise, de ”slova” care omoară. Oare Pavel a avut în vedere, atunci când s-a referit că slova omoară, numai la V.T. sau la orice interpretare literală, nespirituală a textelor, inclusiv a textelor epistolelor sale? Consider că aprecierea făcută de Pavel este corectă și nu se referă doar la scrierile V.T., ci are aplicabilitate și la N.T. Prin urmare, V.T. nu conținea doar slove, ci și mesajele transmise de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, deci nu era doar o teorie, ci era și mărturia puterii lui Dumnezeu. Tot așa și N.T., poate fin înțeles ca un set de reguli sau ca o invitație de a îl primi pe Dumnezeu să locuiască în noi, deci mult mai mult decât a urma mecanic un regulament. Cum omoară slova, în ce fel? Slova omoară atunci când încercăm să aplicăm mecanic ceea ce citim, fără să asimilăm, fără să trăim în conștiințele noastre și fără să înțelegem mesajul profund, pe care textul scris încearcă să îl transmită. Mesajul este totdeauna mai mare decât textul în sine, este mai complex, spune mai mult, nu se reduce la economia textului, căci textul este limitat de limbajul folosit și de capacitatea de percepție a celui care îl citește. Mesajul scris este totdeauna subordonat și inferior intenției autorului, căci prin mesajul scris nu se pot transmite și toate stările spirituale sau trăirile, la care acest mesaj se referă. Dumnezeu este mai mare decât Biblia și adevărurile Lui sunt incomparabil mai complexe decât ne transmit scrierile N.T. Dumnezeu este o Realitate infinită, dar Biblia este un text finit și extrem de economic în descrierile sale. Este atât de economic încât uneori textul devine insuficient de clar și generează confuzii. Biblia conține o invitație și nu epuizează o anumită tematică. Invitația conținută de Biblie este aceea de a îl cunoaște personal pe Dumnezeu, pentru a ne da seama ce bun este El. Dumnezeu dorește să locuiască în noi și astfel noi devenim templele Duhului Sfânt și acesta este unul dintre cele mai importante mesaje ale Bibliei. 

Mai mult, în momentul în care Pavel scria că ”slova omoară, dar Duhul dă viață,” Biblia scrisă era extrem de rară, deci relația omului cu Dumnezeu nu se baza pe citirea textelor N.T., atât cât ele existau, evangheliile nefiind încă scrise, ci legătura dintre Dumnezeu și fiecare credincios și credincioasă în parte se baza doar pe prezența Duhului Sfânt în om. Chiar și apostolii nu își bazau predicile lor pe texte scrise, ci pe puterea Duhului Sfânt, care era în ei. Principiul ”Sola Scriptura” este greșit dacă nu este însoțit de principiul ”Solus Spiritus.” Acesta este un element al Noii Reforme, pe care o propun. Cei mai mulți dintre noi sunt familiari cu cele cinci ”Solas” ale Reformei. ”Sola Scriptura,” numai Scriptura, ”Sola Fide,” numai credința, ”Sola Gratia,” numai grația divină, ”Solus Christus,” numai Hristos și ”Soli Deo Gloria,” toată gloria numai lui Dumnezeu. Personal consider că la aceste puncte ale Reformei, Noua Reformă trebuie să mai adauge încă un punct și anume ”Solus Spiritus.” Acest din urmă punct eu îl consider esențial pentru succesul Noii Reforme și rostul său este acela de a scoate în evidență rolul determinant pe care Duhul Sfânt îl joacă în mântuirea omului. Mișcarea Penticostală nu mi se pare suficientă, în propunerile sale, căci nu subliniază suficient importanța nașterii din nou, ca valoare primordială a vieții oricărui Creștin.  Cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui. (Romani 8; 9) Numai cine este locuit, în mod personal, de către Duhul lui Dumnezeu, care de fapt este chiar Dumnezeu, are, după părerea mea, șansa mântuirii. O astfel de persoană, devine copilul lui Dumnezeu și o făptură nouă. O astfel de persoană este învățată direct de către Dumnezeu adevărurile credinței creștine și devine liberă, adică numai depinde de instituțiile bisericești și limitările lor. Numai o astfel de persoană poate să facă progresele cerute de evoluția sa spirituală și numai o astfel de persoană poate să ajungă la înălțimea staturii plinătății lui Hristos. (Efeseni 4; 14)

Am reprodus citatele de mai sus, din dialogul scris cu d-l B, deoarece ele mi se par extrem de semnificative pentru modul cum înțeleg reprezentanții Bisericilor instituționale, în cazul de față un reprezentant al Bisericii instituționale Baptiste relația dintre Dumnezeu și om și cât de jos privesc ei orice relație cu adevărat duhovnicească, orice experiență spirituală, pe care ei o consideră ”suspectă” sau „periculoasă.” A fi ghidat de către Duhul Sfânt, în mod personal, este un pericol, pentru acești reprezentanți bisericești și singura modalitate acceptabilă în ochii lor este aceea de a urma fără nici o analiză, interpretarea pe care ei o dau textelor N.T. Noua Reformă, pe care eu o propun, are la bază o cercetare minuțioasă, critică a scrierilor N.T. și nu doar o studiere superficială și dogmatică, care să facă totală abstracție de istoria scrierii N.T., de înțelesul lui spiritual, de sensul global, de mesajul și de peisajul de ansamblu, pe care N.T îl prezintă. Litera omoară și o înțelegere literală a textelor, care nu au fost concepute pentru a dobândi o interpretare literală, de exemplu a parabolelor, sub semnul unei fidelități, greșit înțelese cu textul, este un dezastru raportat la o experiență spirituală autentică. Pentru acest domn B, la fel ca și pentru alți membrii ai Bisericilor instituționale nici măcar nu se pune problema unei uniuni duhovnicești cu Hristos și, mai mult chiar, singura cale către mântuire este prescrisă doar de instituția lor bisericească, deoarece ei pur și simplu au luat în ”proprietate” religia creștină și o ”împart” cum și la cine vor ei. 

Pe de altă parte, prin scrierile mele eu încerc să arăt modul în care Bisericile instituționale au divizat și au ”rupt” Trupul lui Hristos. Oare Hristos nu a cerut unitate între Creștini?

"20 Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.

 21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

 22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –

 23 Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.

 24 Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii." (Ioan 17; 20-24)

Există această unitate sau Isus (Iisus) s-a rugat în zadar? Această unitate există doar între aceia și acelea care, fiind locuiți de Duhul lui Dumnezeu și fiind născuți din nou de El au devenit ființe noi, copii ai Lui. Cu alte cuvinte, unitatea Bisericii este dată de unitatea Duhului Sfânt, care locuiește în toți cei sau cele care aparțin cu adevărat de Biserica unică a lui Dumnezeu. Dacă există un singur Duh, așa cum este și un singur Domn, atunci există un singur Trup, adică o singură Biserică, chiar dacă există multe instituții bisericești. (Efeseni 4; 3-6) Care instituție bisericească reprezintă adevărata Biserică a lui Dumnezeu și care set de doctrine și dogme sunt singurele adevărate? Niciuna și nici unele. Eu propovăduiesc Biserica unică a lui Dumnezeu și nu susțin nici o instituție bisericească, nici una dintre ele, nici Biserica instituțională Ortodoxă, cu dogmele și doctrinele ei și nici Biserica instituțională Baptistă, subliniez ca să se înțeleagă că nu susțin pe una în defavoarea celeilalte.

"1 Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o,

 2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste

 3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.

 4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.

 5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.

 6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi." (Efeseni 4; 1-6)

De ce există însă atât de multă diviziune instituțională între Creștini? Ea există din cauza unora ca D-l B, care fiind atașat pe viață și pe moarte de o instituție bisericească, în cazul de față, cea Baptistă, consideră, fără just temei, că doctrinele și dogmele acestei Biserici instituționale sunt cele mai bune. Este foarte greșită absolutizarea acestor doctrine, pe care, d-l B, care nu a înțeles ce scriu eu, ele însele constituie o formă de tradiție, adică se înlocuiește prezența vie a lui Dumnezeu în viețile noastre cu concepte teoretice și doctrinale, inspirate din N.T. dar care, prin interpretările rigide pe care le dobândesc, contrazic flagrant, în practică, N.T. și învățăturile lui Isus (Iisus). În N.T. apostolul Pavel ne spune că noi cunoaștem pe Dumnezeu doar în parte, ce temei biblic avem atunci să considerăm că numai Biserica instituțională Baptistă are dreptate în doctrinele și dogmele ei? (1 Corinteni 13; 9) În parte, însemnă parțial și parțial însemnă că putem greși, deoarece nu vedem întregul.

Eu nu am comparat tradițiile Ortodoxe cu cele Baptiste, așa cum încearcă d-l B să inducă lumea în eroare, căci eu critic toate tradițiile și chiar dacă ele nu sunt de aceeași clasă, aceasta nu înseamnă că nu sunt la fel de dăunătoare. De fapt, ce spun eu este că tradiție, în sensul cel mai larg al acestui termen, poate fi socotită și o anumită interpretare a textelor N.T., una care a devenit obligatorie, adică impusă și rigidă și prin aceasta se impune cu forța unei tradiții. Chiar d-l B recunoaște că există astfel de tradiții în Biserica instituțională Baptistă, după cum se exprimă el, tradiții organizatorice, dar ele nu sunt doar organizatorice, ele se manifestă prin obligația de a crede ceea ce susține, în mod oficial, această instituție bisericească, adică o anumită interpretare dată textelor N.T., nu doar luate individual, ci în ansamblul lor, ca și viziune globală despre învățăturile lui Isus (Iisus). D-l B spune că Biserica instituțională Baptistă respectă N.T. în toate privințele și așa spun toate confesiunile creștine, dar este oare adevărat? În realitate, așa cum ne arată istoria Creștinismului, textele N.T., care prezintă o realitate extrem de complexă și vie au fost interpretate și reinterpretate în multe feluri. Nu se respectă de fapt textele N.T., ci o interpretare sau alta, dată acestor texte.

În fond, textele N.T. trebuiesc să fie interpretate unele prin altele și nu doar folosite ca și pretexte, cu care să se susțină o anumită doctrină creștină obligatorie, așa cum fac, în general, Bisericile instituționale. Eu susțin că Dumnezeu este viață, o viață care depășește orice limite și orice încercare umană de a o prinde în contururile înguste ale oricărei doctrine sau dogme, o viață care trebuie mai întâi de toate trăită, în ființele și în viețile noastre și nu doar fixată în ”insectarul” unor idei preconcepute. Hristos cel viu este adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu și textele biblice sunt numai cuvintele, despre acest Cuvânt. Evangheliile au fost scrise la o distanță de aproximativ 50 de ani de la data la care s-au petrecut faptele descrise de ele și ele conțin și nenumărate inexactități, datorate receptorilor umani. Să dau un singur exemplu: Hristos ne-a cerut să fim botezați în apă, în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, dar Petru ne-a cerut să fim botezați doar în numele lui Isus (Iisus). Pentru amănunte a se vedea articolul intitulat  ”Botezul în apă și nașterea din nou,” aflat pe situl www.bisericaspiritualaunica.com  Ar părea că este doar o mică diferență, dar ea este destul de mare ca să fie gata să separe unele confesiuni creștine între ele. Oare Petru nu a fost de față când Isus (Iisus) ne-a învățat cum trebuie să fim botezați, oare avea el dreptul să schimbe formula prescrisă de Isus (Iisus)? Există multe astfel de neconcordanțe și de aceea eu afirm că, în timp ce acordăm N.T. importanța cuvenită, văzându-i tăria, dar și slăbiciunile, în același timp și mai cu seamă trebuie să aspirăm să ne racordăm direct de la sursă, adică de la Hristos Cel viu, care locuiește în noi, prin Duhul Sfânt. El ne învață toate lucrurile și dacă nu credem asta nu avem cum să devenim Creștini practicanți, în sens real.

Noi suntem Templele Duhului Sfânt și cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui. Degeaba încearcă un funcționar religios sau altul să mă facă să accept că este periculos să ne bazăm pe învățăturile Duhului Sfânt, pe Duhul, care dă viață, căci nu există altă cale adevărată pentru a fi ai lui Hristos. Este periculos, dar nu pentru credincioși, ci este periculos pentru Biserica instituțională Baptistă, adică pentru instituția bisericească, dacă noi vom fi conduși direct de Dumnezeu, de Capul Bisericii, căci nu vom mai fi așa de ușor de manipulat și nici atât de dependenți de instituția bisericească baptistă și de monopolul pe care aceasta l-a pus asupra adevărurilor de credință. Este periculos pentru d-l B, slujitorul fidel al Biserici instituționale Baptiste, dar pentru noi nu este periculos de loc, este calea adevărată către mântuire. Numai dacă ne vom lăsa conduși în toate lucrurile de Duhul lui Hristos, în mod direct și în mod individual, numai așa vom putea să trăim fără păcat și să cunoaștem toate lucrurile, folositoare pentru mântuirea noastră.

"16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti." (Galateni 5; 16)

 Oare Duhul, care ne călăuzește nu ne învață și ce trebuie să credem, fiecare dintre noi, care sunt adevărurile de credință? Oare Duhul, care vorbește în noi are nevoie de instituțiile bisericești care să formuleze pentru noi, adevărurile de credință, și care să impună doctrine și dogme obligatorii, în care trebuie să credem? Nicidecum. Duhul Sfânt ne învață toate lucrurile, subliniez toate lucrurile și nu numai anumite lucruri, căci Isus (Iisus) a spus că Mângâietorul, adică Duhul adevărului ne învață toate lucrurile, adică absolute toate lucrurile, inclusiv adevărurile despre credință, despre natura lui Dumnezeu, etc. Dacă Scripturile, în forma lor scrisă, ar fi fost suficiente pentru mântuirea noastră, de ce ar mai fi fost nevoie ca Isus (Iisus) să ne trimită Mângâietorul, care să ne învețe toate lucrurile? Nu ar mai fi fost nevoie, dar, din nefericire, așa cum ne învață apostolul Petru, mulți răstălmăcesc Scripturile spre pieirea lor și nu doar scrierile lui Pavel, aș spune eu. (2 Petru 3; 16) 

D-l B contrazice cu vehemență ceea ce ne învață N.T., dar cu nerușinare se declară adept al Scripturilor. El malformează și pervertește înțelesul textelor N.T. și nu acceptă prezența Duhului lui Hristos, care ne învață toate lucrurile, el vrea să ne învețe Biserica instituțională Baptistă toate lucrurile și noi să devenim adepți ai acestei instituții bisericești și nu adepți ai lui Hristos. D-l B, l-am întrebat eu, în scris, cum puteți să fiți atât de departe de ceea ce ne învață Scripturile și totuși să vă declarați Creștin? Acum vreți să prostiți și pe acești oameni care caută sincer să practice învățăturile lui Isus (Iisus), pe C. F. și pe ceilalți? Vreți să îi atrageți la instituția dvs. Baptistă și să întăriți structurile instituționale pentru a face un prozelitism dăunător, care favorizează numai organizația religioasă, dar nu sufletele celor credincioși și credincioase? Hai să vedem ce ne spune N.T. despre prezența Duhului Sfânt în om, prezență pe care dvs. vreți să o înlocuiți cu niște doctrine și dogme găunoase, care să îi facă pe oameni dependenți de o instituție bisericească și nu să îi determine să fie una în Duh cu Hristos.

"5 În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului.

 6 Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

 7 Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună.

 8 Deci cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu.

 9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." (Romani 8; 5-9)

D-le B, am continuat interogația mea, dacă Duhul lui Hristos locuiește în om, cum spuneți dvs. că omul nu trebuie să se lase direct condus de către El, ci trebuie să se lase condus doar după interpretarea textelor N.T. pe care Biserica instituțională Baptistă le dă acestor texte? De altfel, interpretare Baptistă a textelor N.T. este diferită față de interpretarea Adventistă, Penticostală, Iehovistă, Ortodoxă, Romano-catolică, Greco-catolică etc. De aceea, eu spun și susțin în continuare că nu trebuie să ne bazăm pe interpretările, subliniez interpretările, pe care Bisericile instituționale le dau textelor N.T., ci trebuie să ne bazăm întru totul, cu toată ființa noastră, pe ceea ce ne învață Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în noi, în aceia și acelea în care locuiește cu adevărat, căci cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui. Cum adică, ne declarăm ai lui Hristos și nu ascultăm de ceea ce ne spune El în conștiințele noastre, să așteptăm să ne învețe o instituție bisericească sau alta ceea ce trebuie să credem? De unde anomalia și absurditatea asta? Ascultă glasul Scripturii d-le B:

"16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;

 17 şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi." (Ioan 14; 16-17)

Oare cui s-a adresat Isus (Iisus) când a spus aceste cuvinte? S-a adresat El vreunei instituții bisericești sau s-a adresat ucenicilor Lui, adică indivizilor care îl urmau? El s-a adresat negreșit ucenicilor Săi, deoarece numai oamenii, în mod individual și nu instituțiile bisericești sunt mântuiți. Duhul Sfânt este Mângâietorul fiecăruia dintre noi și nu este doar Mângâietorul conducerii unor Biserici instituționale, cei care formulează o anumită doctrină sau dogmă și nu este nici doar Călăuza unei instituții bisericești. Acum înțelegi de ce Baptiștii se aseamănă atât de mult cu Ortodocșii? Și unii și alții au pretenția că adevărurile de credință sunt monopolul unor instituții bisericești, ale unor organizații religioase. Eu însă susțin,în baza textelor N.T. că Duhul Sfânt locuiește în aceia și acelea care îl primesc să locuiască în ele și că numai așa devenim copii lui Dumnezeu și îl putem numi pe El Tată. Numai cine este născut din nou, în mod personal, adică născut din Dumnezeu are calitatea de a îl numi pe El Tată și o astfel de persoană primește învățătură direct de la Tatăl Său și nu prin intermediul instituțiilor bisericești.  Desigur, N.T. este cât se poate de important, dar este o carte care cuprinde multe parabole și sensuri complexe, care nu pot să fie înțelese decât prin călăuzirea directă, dată fiecăruia dintre noi și nu doar funcționarilor bisericești, de către Duhul Sfânt. Vi se pare un scandal ceea ce spun eu? Chiar și este un scandal, căci crucea lui Hristos este o nebunie pentru lume și mai ales pentru reprezentanții instituțiilor bisericești, care doresc să aibă un control cât mai strict asupra sufletelor oamenilor, dar Hristos ne face liberi. (1 Corinteni 2; 14; Ioan 8; 32) Cum ne face liberi Hristos? El ne eliberează de povara Bisericilor instituționale care apasă asupra noastră și care, prin autoritatea lor nelegitimă, încearcă să ne domine viețile. Hristos ne oferă adevărul Său și astfel ne eliberează de sub dominația Bisericilor instituționale eliminând pretinsul monopol asupra adevărului, pe care acestea îl arogă. În momentul de față marea problemă a Creștinismului este această autoritate nedorită de Hristos, El care a venit ca Unul care servește la masă și nu ca Unul care este servit la masă. Dvs. de ce sunteți supărat pe mine d-le B? Bănuiesc de ce. Eu încerc să fac ceea ce îmi cere Hristos să fac, adică să îi învăț pe oameni să arunce lanțurile instituționale și să îl iubească cu toată inima pe Dumnezeu și nu după tipicurile, ritualurile sau tradițiile instituțiilor bisericești.

Aceasta este noua reforma a Creștinismului și trecerea unui Creștin de la Ortodoxie la Baptism nu este nici o reformă, este tot una cu nimic, dacă Dumnezeu nu locuiește în om, în indivizi, în fiecare din ei, ci este reprezentat doar de Bisericile instituționale, de exemplu, cea Ortodoxă sau cea Baptistă, care au pretenția, în doctrinele și dogmele lor că dețin adevărul absolut despre Dumnezeu, că ele și numai ele cunosc adevărul. Aceasta este marea luptă a noii reforme, la care d-l B este un inamic natural și anume este vorba despre descătușarea spiritelor celor credincioși și celor credincioase și dependența lor numai de Hristos, Acela care i-a iubit până la moarte, Acela care i-a iubit în practică și nu s-a mulțumit doar să îi îndoctrineze, așa cum fac Bisericile instituționale. Instituțiile bisericești nu ne iubesc, ele nu au inimă care să ne iubească și de aceea noi trebuie să ascultăm direct de Acela care a dovedit că ne iubește, de Isus (Iisus), care locuiește în noi și care ne învață toate lucrurile.

"7 Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite." (Ioan 16; 7)

N.T. fără Duhul Sfânt nu este suficient pentru a îl cunoaște pe Dumnezeu. De ce? Deoarece Isus (Iisus) nu ne-a învățat toate lucrurile, atunci când a trăit pe pământ, ci a rămas să ne învețe toate lucrurile, prin intermediul Duhului Sfânt.

"12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.

 13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

 14 El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

 15 Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi." (Ioan 16; 12-15)

Oare Duhul Sfânt ne învață toate lucrurile prin intermediul Bisericilor instituționale, a funcționarilor bisericești sau ne învață direct în conștiință? Oare nu suntem toți preoți, adică toți Creștinii născuți din nou, nu suntem toți o preoție sfântă, o seminție aleasă? Ce autoritate au Bisericile instituționale pentru a afirma că numai reprezentanții lor pot cunoaște și formula adevărurile lui Dumnezeu. Dacă suntem, cei credincioși și cele credincioase, născuți și născute din nou, nu suntem și noi preoți ai lui Dumnezeu, ne ascunde El nouă adevărurile Sale sau ni le oferă cu generozitate? Bisericile instituționale nu au nici o autoritate specială și-au luat singure această autoritate și încearcă să ne domine și să ne manipuleze, în interesul organizațiilor lor religioase. Dumnezeu locuiește în oameni, în ființele lor și nu locuiește în clădiri făcute de mâini omenești, deoarece noi suntem Templele Duhului Sfânt și nu instituțiile numite Biserică.

"23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el." (Ioan 14; 23)

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este una singură și ea este formată din toți Creștinii, indiferent de denominațiune, care au o relație personală cu Dumnezeu. Prin urmare, nu apartenența la o confesiune creștină, oricare dintre ele, ne face membrii în singura Biserică a lui Dumnezeu, care este Trupul Său unic, ci apartenența la Persona lui Hristos, care este una vie, înscrisă în cartea vieții Mielului și nu în registrul vreunei confesiuni creștine. Relațiile dintre componenții Bisericii unice sunt, în primul rând, spirituale, adică legătura dintre ei sau ele nu este una instituțională, ci este una duhovnicească. Duhul Sfânt locuiește în fiecare component și componentă a Bisericii Sale și unitatea Duhului Sfânt conferă și unitatea Bisericii lui Dumnezeu. Toți participanții și participantele la adevărata Biserică a lui Dumnezeu sunt locuiți și locuite de Duhul lui Dumnezeu deci legătura dintre persoanele umane este făcută de Duhul Sfânt căci toate părțile Bisericii lui Dumnezeu sunt în același Duh și același Duh îi motivează pe toți Creștinii, născuți din nou, adică născuți din Dumnezeu. Dacă pornim din acest punct, înțelegem și ceea ce este rău, în momentul de față, în interiorul Creștinismului.

Haideți să vedem concluzia dialogului, pe care l-am avut cu D-l B. Citez din răspunsul d-lui B:

”Atâta vreme cât bisericile vor fi și divine și umane, vom avea probleme. Ce propovăduiți dumneavoastră se va întâmpla doar după ce nu vom mai trăi în trup. Carnea este neputincioasă și va scoate mereu la suprafață faptele ei în adunările lui Dumnezeu.”

Este adevărat că în adunările creștine există un amestec de Creștini născuți din nou și Creștini lumești și tocmai de aceea eu mă adresez Creștinilor născuți din nou, spunându-le că nu aceasta este Biserica Spirituală Unică, Trupul lui Hristos, care va fi răpită de El și că adunările creștine, în zilele noastre, sunt doar un amestec nesănătos de spiritualitate și interese meschine. Nu trebuie să fim induși în eroare, în Bisericile instituționale nu se reprezintă corect imaginea lui Dumnezeu și nici învățăturile lui Isus (Iisus). Bisericile instituționale sunt doar organizații religioase care își urmăresc propriile lor scopuri și care nu pun pe primul plan interesele mântuirii membrilor lor. Bisericile instituționale, acest amestec nesănătos, dar inevitabil, dintre spiritualitate și firea omenească, în care Creștinii Aleși sunt o minoritate, ne îndepărtează, prin atmosfera nespirituală care domnește în rândurile lor, ne duc departe de Persoana lui Dumnezeu. Bisericile instituționale nu trebuiesc să fie confundate cu adevărata Biserică a lui Dumnezeu, Biserica unică, care este formată doar din Creștinii născuți din nou și care este o realitate interioară Persoanei lui Hristos, adică care există în El, adică în și prin Duhul Lui. Aceasta este esența mesajului de față. Nu trebuie să folosim ca model de credință ceea ce vedem în adunările creștine pe care le frecventăm și nu trebuie să ne limităm la standardul lor spiritual, care este insuficient pentru creșterea noastră spirituală. Adevărurile spuse de Isus (Iisus) nu se mai regăsesc în ceața densă care plutește în adunările creștine. Chiar dacă se recită textele N.T., ele sunt prezentate într-un mod întortocheat și manipulator, cu sublinierea neesențialului, a perifericului și cu evitarea esenței învățăturilor lui Isus (Iisus) o manieră de promovare care este făcută să servească interesele instituțiilor bisericești și să îi țină pe Creștini dependent de ele. Nu se recomandă și nu se pune accentul pe mântuirea personală, a celor credincioși și a celor credincioase, mântuire care se bazează pe o legătură directă, nemijlocită de nimeni și de nimic, între Dumnezeu și om și pe o cunoaștere și o experiență personală cu Hristos. Bisericile instituționale se erijează în mediatori, în structuri religioase de care ar depinde mântuirea noastră, ele ne ”păstoresc,” în locul lui Hristos și fie ne fac promisiuni mincinoase, fie ne judecă și ne așează în locul dorit de ele. Bisericile instituționale își arogă atribuțiuni, calități și autoritate, care nu le-au fost conferită de Isus (Iisus) și prin structurile lor de autoritate se substituie Persoanei lui Hristos, în procesul mântuirii noastre.

O nouă reformă a Creștinismului, aceea la care lucrez eu și la care îi chem pe toți Creștinii devotați lui Hristos, trebuie să pună în discuție bazele, fundamentele, instituționalismului bisericesc, căci acolo își găsesc rădăcina marile probleme de astăzi ale Creștinismului, cele cu care ne confruntăm și de care încercăm să ne ascundem schimbând o doctrină creștină cu alta, dar de care nu ne vom putea ascunde, căci a devenit din ce în ce mai manifestă. Nu mă aștept ca d-l B să mă înțeleagă dar sunt sigur că aceia și acelea cărora le este dat să mă înțeleagă mă vor înțelege și vor aprofunda înțelegerea Scripturilor, nu pe linia întăririi instituțiilor bisericești, ci în sensul unei mai bune relații personale cu Capul Bisericii, cu Hristos, nu o relație teoretică, ci o relație vie, trăită în și prin puterea Duhului Sfânt.

 


 

[1]] www.cyberspaceministry.org/Lessons/Truth/Lesson11/rom-p11.html‎;

Cuprins mesaje
Categorii
Video

Nou!

Navigare website

 

 

Mesaje actualizate

 

Religia crestina in lumea de astazi

Pentru a clarifica afirmația că România este o țară creștină, afirmație trâmbițată de unii propagandiști care se pretind a fi vocea tradiției și apărători ai credinței creștine trebuie să pornim de la o anumită premisă...

uploaded: 29. 12. 2015

read more

 

Fanatismul religios

O credință religioasă foarte puternică poate duce la intoleranță atunci când întâlnește o altă credință religioasă la fel de puternică. Pentru un om care se angajează total într-o credință religioasă intoleranța față de alte religii este o tendință naturală...

uploaded: 15. 12. 2015

read more

 

Crestinii si Crestinismul divizat

Deseori, în ultima perioadă de timp, am fost întrebat de ce religie sunt și răspunsul a fost, cum este de la sine înțeles, mereu același, sunt Creștin. Din nefericire, aceasta a devenit o religie inacceptabilă pentru timpurile noastre.

uploaded: 26. 10. 2015

read more

 

Calea ingusta care duce la viata

Puritatea doctrinară și puritatea morală sunt două lucruri foarte diferite. Din nefericire mulți Creștini le confundă între ele și consideră că dacă este cineva mai fidel unei anumite doctrine creștine cu atât este mai pur din punct de vedere moral în ochii lui Dumnezeu...

uploaded: 21. 09. 2015

read more

Postul Crestin

Unele Biserici instituționale au denaturat practicarea Creștinismului așa cum a fost acesta indicat de Isus (Iisus). Ele au înlocuit învățăturile Mântuitorului cu tradiția lor adică cu tot felul de ritualuri care țin loc de o autentică practică creștină. Astfel postul a devenit un surogat prin care se înlocuiesc alte valori cum ar fi generozitatea, sacrificiul de sine, cinstea, interesul pentru aproapele nostru, dragostea creștină.

uploaded: 18. 07. 2015

read more

Chipul si asemanarea lui Dumnezeu

Toate doctrinele Bisericilor instituționale sunt imperfecte și mărginite în capacitatea lor de a îl cuprinde în înțelegerea lor pe Dumnezeu. Nici o organizație religioasă nu are capacitatea de a îl reflecta pe Dumnezeu în frumusețea caracterului Său...

uploaded: 05. 07. 2015

read more

Natura divina din om

Atunci când ne naștem nu suntem numai carne păcătoasă, avem în noi imaginea lui Dumnezeu, deoarece am fost făcuți după chipul și asemănarea Lui...

uploaded: 12. 06. 2015

read more

Libertatea de a il alege pe Dumnezeu si impietrirea inimii

Am scris eu oare, în articolul precedent, că Dumnezeu este nedrept și că salvează pe oricine dorește, în mod arbitrar, fără criterii, dar și că împietrește inima oricui dorește, și că astfel împiedică aceea persoană să fie salvată? Am afirmat cumva că Dumnezeu poate împietri inima unui om și astfel îl poate ține departe de credință, și că, după acest fapt, tot El îl azvârle apoi în iad, pentru a fi chinuit veșnic?...

uploaded: 10. 05. 2015

read more

Pacatul, vinovatia si responsabilitatea crestina

Religia creștină, la fel ca multe alte religiii, este un fenomen complex care nu se oferă cu ușurință celor credincioși, spre cunoaștere și spre înțelegere, în lipsa unor repere spirituale sigure. Reperele ne sunt necasare pentru a ne putea orienta și a da un sens credinței pe care o considerăm ca fiind și credința noastră. Să abordăm un prim reper...

uploaded: 21. 03. 2015

read more

Revolta lui Satana si necesitatea revelatiei

Este adevărat că Dumnezeu a iubit foarte mult lumea, a se înțelege toată creația Sa, încât a dat pe Fiul Său să moară pentru ea pe cruce. (Ioan 3; 16) Este la fel de adevărat că și omul, prin Omul Isus (Iisus) atât de mult l-a iubit pe Dumnezeu încât  s-a sacrificat pe Sine pentru El și a fost gata să își dea viața pe cruce pentru ca Dumnezeu să poată să guverneze în pace asupra universului și să poată să îl învingă pe Satana, dușmanul Său....

uploaded: 19. 02. 2015

read more

Fiul Omului

Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu le-ar fi arătat îngerilor dragostea pe care a dorit să o demonstreze la cruce, înainte de căderea în neascultare a lui Satana, ar fi spulberat dinainte orice îndoială a lor și nu ar mai fi fost nevoie de crucea Golgotei. Întrebarea este dacă pentru a putea face această demonstrație Dumnezeu avea nevoie absolută de om, adică dacă El putea manifesta această dragoste față de îngeri, așa cum a făcut-o față de oameni?...

uploaded: 19. 01. 2015

Multi sunt chemati dar putini sunt alesi

Alegerea pe care Dumnezeu o face, încă înainte de întemeierea lumii, în ceea ce privește mântuirea celor credincioși și a celor credincioase este prezentată în multe texte biblice și existența acestei alegeri nu are cum să fie tăgăduită de nimeni...

uploaded: 21. 12. 2014

read more

In Hristos si in Biserica

Isus (Iisus) a spus că acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Lui, acolo este și El. (Matei 18; 20) De aici reprezentanții instituțiilor bisericești au tras concluzia greșită că Biserica se află numai acolo unde sunt mai mulți credincioși adunați la un loc, acordând mai multă importanță locului, ca realitate materială și nu Duhului....

uploaded: 11. 12. 2014

read more

La om mantuirea este cu neputinta

El a spus de multe ori că o credință personală în Dumnezeu este mântuitoare. ”Credința ta te-a mântuit” este probabil una dintre cele mai uzuale formule intrate în mentalul colectiv. (Luca 7; 50) Mântuit este o formulă biblică care are două înțelesuri, adică vindecat de boli și de asemenea salvat pentru veșnicie. Isus (Iisus) a folosit cuvântul mântuit în ambele sensuri......

uploaded: 18. 10. 2014

read more

Daniel Branzei pastor al intunericului

Nu doresc să descurajez pe nimeni să citească Biblia, dimpotrivă, încerc să încurajez o analiză atentă, profundă, critică și mai ales spirituală a V.T. și a N.T. Când cineva insistă pe o citire literală el sau ea poate să fie întrebată: Tu de ce nu ți-ai tăiat mâna sau nu ți-ai scos ochiul, atunci când ai păcătuit, căci doar literal așa scrie în N.T. că ar fi bine să faci? (Marcu 9, -48).....

uploaded: 16. 10. 2014

read more

Slova omoara dar Duhul da viata

Nu doresc să descurajez pe nimeni să citească Biblia, dimpotrivă, încerc să încurajez o analiză atentă, profundă, critică și mai ales spirituală a V.T. și a N.T. Când cineva insistă pe o citire literală el sau ea poate să fie întrebată: Tu de ce nu ți-ai tăiat mâna sau nu ți-ai scos ochiul, atunci când ai păcătuit, căci doar literal așa scrie în N.T. că ar fi bine să faci? (Marcu 9, -48).....

uploaded: 16. 10. 2014

read more

Fals si uz de fals în Bisericile institutionale

Creștinismul este o religie care s-a reinventat continuu de-a lungul celor două milenii de existență și în care straturi succesive de învățături au acoperit, au modificat și au completat învățăturile lui Isus (Iisus) . În acest context, pe mine personal mă interesează să dezgrop învățăturile Lui autentice de sub ruinele spirituale ale doctrinelor creștine care au acoperit aproape complet intențiile fondatorului Creștinismului....

uploaded: 03. 10. 2014

read more

Iertarea de pacate

Concepția bazată pe faptul că anumite persoane au dreptul să ierte păcatele altor persoane nu are nici un fundament biblic, dacă nu se referă decât la iertarea păcatelor săvârșite exclusiv asupra celui în cauză. Din câteva texte ale N.T. s-a construit o doctrină falsă care stă la baza unui ritual religiosos...

uploaded: 14. 09. 2014

read more

Iertarea pacatelor si Biserica

Comunitățile creștine nu sunt niște ”separeuri,” niște ”cluburi” selecte în care cei și cele care aparțin de ele, o dată intrați în aceste comunități, să poată considera că reprezintă o elită aleasă, o dată pentru totdeauna. Ceilalți Creștini, alții decât ”frații” și ”surorile” de confesiune creștină sau membrii altor religii nu trebuiesc priviți ca niște adversari, deoarece Isus (Iisus) ne-a învățat că nu trebuie să considerăm pe nimeni dușmanul nostru....

uploaded: 03. 09. 2014

read more

Iertarea pacatelor si birocratia religioasa

Cine poate să ierte păcatele? O întrebare esențială al cărui răspuns ne deschide ușa către înțelegerea profundă a relațiilor dintre Dumnezeu și om...

uploaded: 18. 08. 2014

read more

Dogme si spiritualitate

Dogmele și doctrinele creștine sunt cea mai sigură cale pentru a ne îndepărta de învățăturile lui Isus (Iisus). Paradoxal, dar așa cum o dată cu Legea V.T. s-a înmulțit păcatul, după cum ni se spune în N.T., tot așa, o dată cu apariția dogmelor și doctrinelor creștine, oamenii s-au despărțit de experiența vie cu Hristos și au înlocuit această experiență vie cu niște opinii omenești despre Dumnezeu, opinii care au ajuns să fie impuse prin autoritatea instituțiilor bisericești.....

uploaded: 20. 07. 2014

read more

Darul deosebirii duhurilor si Anticrist

Descoperirea care este făcută în Isus (Iisus) nu este doar o descoperire făcută simțurilor, adică, în mod obiectiv, pe plan natural, martorilor care au participat la evenimente sau celor care citesc scrierile N.T....

uploaded: 13. 07. 2014

read more

Anticristul și Baptiștii necarismatici

Întrebarea legată de necesitatea de a fi carismatic, ca și Creștin, este, după părerea mea lipsită de sens și este promovată numai de aceia și acelea pentru care Creștinismul este doar o ideologie, un mijloc de manipulare a maselor de Creștini...

uploaded: 12. 05. 2014

read more

Daniel Branzei si Iosif Ton - propaganda mincinoasa

Daniel Brânzei își fundamentează atacul asupra lui Iosif Țon pe situarea acestuia de partea carismaticilor. Ce ne spune însă Biblia despre carismatism? Ca întotdeauna și în această problemă a carismatismului, N.T. ne oferă două seturi de învățături, care sunt susceptibile de a ne conduce la două tipuri diferite de concluzii...

uploaded: 14. 03. 2014

read more

Reforma din zilele noastre

Acest articol se bazează pe un dialog pe care l-am avut cu un membru al Bisericii instituționale Baptiste, pe care am să îl numesc d-l B, pentru motivul de a nu face public numele unei persoane, fără acordul acesteia. În acest dialog, printre altele d-l B mi-a prezentat următoarele idei, citez: ...

uploaded: 26. 02. 2014

read more

Biserica

Este greșită impresia conform căreia adevărata Biserică a lui Dumnezeu, Biserica Spirituală Unică ar fi o entitate ineficientă, incapabilă să se mobilizeze în orice fel de acțiune practică. Biserica Spirituală Unică este, în primul rând, o unitate spirituală, adică uniunea ei este legătura duhovnicească care se realizează în și prin Duhul Sfânt. (Efeseni 4; 3) ...

uploaded: 26. 02. 2014

read more

Adevărata Biserică este Trupul lui Hristos

În ce fel trebuie înțeles că Hristos este Capul Bisericii? Este El Capul unei instituții religioase numită Biserică ? Capul căreia dintre numeroasele instituții bisericești este Isus (Iisus)? Este Isus (Iisus) Capul Bisericii instituționale Ortodoxe ...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Adunările creștine

Din nefericire, adunările creștine pot determina, prin modul în care ele profesează Creștinismul, un gen de deformare imagistică a relațiilor dintre Dumnezeu și om. Când spun imagistică mă referă la descrierea a cea reprezintă această complexă relație ...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Botezul în apă și nașterea din nou

Când începe nașterea din nou? Începe ea odată cu botezul în apă sau este independentă de acesta și poate începe fie înainte, fie după botez? Ce trebuie să înțelegem prin nașterea din apă? ...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Cercetați Scripturile

Nu am nici o teamă că fac greșeli în ceea ce scriu, dar fac tot posibilul să nu fac nici-o greșeală, pe baza luminii pe care o primesc, la fel ca orice Creștin, de la Dumnezeu și de asemenea pe baza unei bune documentări...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Credința personală

Biserica Spirituală Unică exista, de la început, nu am înființat-o eu, doar am descoperit-o și am identificat-o. Paradoxal, dar probabil că și dvs. faceți, chiar fără să știți, parte din ea, deoarece de ea aparțin toți credincioși adevărați...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Doctrine și cunoaștere

Sunt persoane care m-ar putea întreba de ce mă preocupă botezul în apă sau problema icoanelor. Dintr-un motiv foarte clar și anume din dorința de a prezenta Creștinismul ca fiind o cale deschisă și nicidecum închisă...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Esența învățăturilor lui Isus (Iisus)

Toată credința creștină se bazează pe ideea de sacrificiu de sine. Toată învățătura lui Isus (Iisus) presupune renunțarea la sine sau lepădarea de sine. În absolut toate învățăturile Sale...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Imperialismul spiritual

Mulți Creștini se înarmează cu doctrinele lor și pornesc să cucerească lumea. Ei sunt siguri că fac un lucru bun dacă reușesc să îi convingă pe alți oameni să creadă la fel ca și ei, căci ei nu au nici o îndoială că ei cunosc cel mai bine toate aspectele legate de Persoana lui ...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Jertfa lui Isus (Iisus)

Există două variante fundamentale de înțelegere a Creștinismului. În prima variantă, se consideră că Isus (Iisus) a murit pe cruce pentru noi și astfel, datorită meritelor Lui, fiecare din noi ...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Moaștele sfinților și ale sfintelor

De ce merg oamenii la sfinții morți și nu merg la sfinții vii? Unde sunt sfinții din zilele noastre într-o instituție bisericească, cea ortodoxă, aceea care face atâta caz de moaștele sfinților?...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Natura lui Dumnezeu

Bisericile instituționale ne învață greșit despre modul cum trebuie să înțelegem învățăturile lui Isus (Iisus). Care este teoria în spatele învățăturilor lor? Dumnezeu este văzut ca o Ființă Supremă...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Pescar de oameni

Exact la fel se întâmplă și în zilele noastre. Trei mari tipuri de cozi se regăsesc în România. Cozile la ghișee, cozile la ajutoarelep venite de la U.E. și cozile la moaște. Cele două din urmă, prezintă aceeași logică...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Predestinarea celor aleși de Dumnezeu

Dumnezeu cunoaște toate lucrurile înainte de a se întâmpla, din veșnicie. Știe chiar și reacția noastră la chemarea Lui. Chemarea lui Dumnezeu este personală, adică fiecare persoană primește chemarea sa...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Religia rlui Isus (Iisus)

Care a fost religia de care a aparținut Isus (Iisus)? A fost Isus (Iisus) Evreu și a aparținut de religia iudaică? A negat Isus (Iisus) religia iudaică...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Revelația generală și revelația personală

Credința creștină nu poate fi obligatorie pentru nimeni și nu poate fi impusă și lipsa ei nu poate fi reproșată nimănui deoarece credința nu este un lucru natural, evident pentru fiecare om, ci este un fenomen supranatural...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Rugăciunea este o experiență personală

Cum trebuie să ne rugăm? Isus (Iisus) ne-a învățat cum trebuie să ne rugăm, dar instituțiile bisericești ne învață altceva. Pe cine trebuie să ascultăm?...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Voia lui Dumnezeu

V.T. prezintă istoria unui eșec. Este vorba despre eșecul relației dintre om și Dumnezeu. Omul eșuează în încercarea sa de a fi pe placul lui Dumnezeu și, de asemenea, Dumnezeu eșuează în încercarea Sa...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Biserica Spirituală Unică și Biserica instituțională Ortodoxă

Principala deosebire dintre Biserica Spirituală Unică și Biserica instituțională Ortodoxă este aceea că prima este o realitate spirituală, adică o unitate în Duh și cea de-a doua este o instituție bisericească, o organizație religioasă. Biserica Spirituală Unică este formată din toți Creștinii născuți din nou...

uploaded: 12. 10. 2013

read more

Cea mai mare poruncă

Care este cea mai mare poruncă? Toți Creștinii răspund cu ușurință la această întrebare. Este porunca iubirii, adică să îl iubim pe Dumnezeu, cu toată ființa noastră și pe aproapele nostru la fel ca pe noi înșine...

uploaded: 12. 10. 2013

read more

Dumnezeu și omul

Unii Creștini au fost învățați să fugă de filozofie tocmai pentru că filozofia le poate deschide mințile și instituțiile bisericești nu au nevoie de oameni care să pună întrebări la care ele să nu poată să răspundă...

uploaded: 12. 10. 2013

read more

Omul este icoana lui Dumnezeu

Eu nu mă închin în fața icoanelor și mai ales detest să îmi ating fruntea de ele, dar doresc să fiu obiectiv în analizele mele și nu aș vrea, în nici un caz să fiu părtinitor, favorizând o doctrină a unei confesiuni creștine în defavoarea doctrinei altei confesiuni creștine...

uploaded: 12. 10. 2013

read more

Împărăția Lui Dumnezeu și Biserica

Cum trebuie să fie concepută Împărăția lui Dumnezeu? Este tot universul, eventual multiversul, un vast imperiu ”teritorial,” la conducerea căruia se află un Împărat pe care noi îl numim Dumnezeu? Este mai degrabă Împărăția lui Dumnezeu o Împărăție spirituală...

uploaded: 12. 10. 2013

read more

Păcatul mândriei

Mulți credincioși creștini se consideră pe ei înșiși sfinți și fără păcate. Ei nu consumă băuturi alcoolice, nu fumează și nu comit adulter, au deci toate ingredientele pentru a se putea considera sfinți...

uploaded: 12. 10. 2013

read more

Programe de adorație la comandă

Este foarte ciudat faptul că noi îl adorăm pe Isus (Iisus) pentru că este Fiul lui Dumnezeu dar nu ne adorăm între noi, cu toate că, prin nașterea din nou și noi devenim fii și fiicele lui Dumnezeu, adică copiii Lui. Mulți spun că trebuie să îl adorăm pe Isus (Iisus) deoarece El a murit pentru noi pe cruce...

uploaded: 12. 10. 2013

read more

Tatăl nostru care este în Ceruri și în noi

Trebuie să spunem lucrurile până la capăt. Isus (Iisus) nu doar că a murit pe cruce pentru noi și în locul nostru, dar El și trăiește pentru noi și în locul nostru, după învierea Sa. Iată textele biblice care ne spun acest lucru...

uploaded: 12. 10. 2013

read more

Botezul în apă

Eu nu am afirmat niciodată că botezul în apă nu este necesar. Eu afirm că botezul în apă, fie că este săvârșit asupra copiilor, fie că este săvârșit asupra maturilor are aceeași valoare simbolică...

uploaded: 08. 08. 2013

read more

Credința creștină și credulitatea

Biblia nu a fost inspirată cuvânt cu cuvânt, de către Dumnezeu. Principiul inspirației verbale poate fi respins cu ușurință datorită numeroaselor neconcordanțe, pe care Biblia le conține. În același timp, Biblia conține mesajul lui Dumnezeu...

uploaded: 08. 08. 2013

read more

Dialog cu un baptist

Dumneavoastră, în articolul dvs. de fond, susțineți următoarele: ”Dacă Biserica Domnului și-a pierdut punctul de plecare în învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, de ce nu am putut vedea intervenția Duhului Sfânt în istoria Bisericii lui Cristos?....

uploaded: 08. 08. 2013

read more

Dogmele și doctrinele religioase

Dogmele și doctrinele religioase nu sunt oameni, sunt doar păreri umane parțiale și relative despre Dumnezeu și de aceea nu pot fi mântuite. Cu toate acestea, există oameni care sunt un fel de personificare a unor dogme și doctrine creștine....

uploaded: 08. 08. 2013

read more

Dragostea de Dumnezeu

Mulți se laudă că îl iubesc pe Isus (Iisus) Hristos, dar sincer să fiu eu nu îi cred. Aceasta deoarece cu toate că Isus (Iisus) Hristos este în mijlocul lor, ei nici măcar nu îl observă...

uploaded: 08. 08. 2013

read more

Legea și harul

Isus (Iisus) ne-a spus că El nu a venit să strice Legea, ci să o împlinească și cu toate că El nu a stricat Legea, El a schimbat-o, în unele din aspectele ei cele mai importante, pentru ca să poată să ne reveleze....

uploaded: 08. 08. 2013

read more