Gabriel Baicu - The New Reformation
La Nouvelle Reformation - Noua Reforma

Articole

 

Icoane adevărate şi icoane false

 

 

Gabriel Baicu

Icoanele adevărate şi vii sunt fiinţele noastre interioare, atunci când sunt schimbate după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, prin naşterea din nou. Icoanele pictate, desenate, gravate sau turnate, pe lemn, sticlă, pânză, metal sau alte materiale sunt doar asemănarea moartă a unei asemănări vii. Acestea din urmă sunt doar reprezentarea fizică şi sărăcăcioasă a unei alte asemănări spirituale şi infinit de bogate. Icoanele adevărate şi vii îl iubesc în mod organic pe Dumnezeu, de care aparţin, dar icoanele pictate sau desenate, etc. nu pot să îl iubească pe Dumnezeu şi ele reprezintă doar imaginea exterioară a omului.

"22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare." (Romani 1 ; 22-23)

 

Aparenţa fizică a omului nu spune nimic despre natura sau dimensiunile lui Dumnezeu Tatăl. Din acest motiv, El a interzis în V.T. orice analogie fizică care s-ar putea face cu El. Cu toate acestea, omul este o fiinţă în care poată să locuiască Dumnezeu, în toată plinătatea Sa şi lucrul acesta se vede atunci când în om locuieşte Duhul lui Dumnezeu. Isus (Iisus) i-a văzut pe ucenicii Săi, la fel ca şi pe Sine, adică copii ai Tatălui Ceresc, el fiind, cum spune Pavel, Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. (Romani 8; 29)

 

"15 Fiindcă n-aţi văzut niciun chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre,

 16 ca nu cumva să vă stricaţi şi să vă faceţi un chip cioplit sau o înfăţişare a vreunui idol sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei" (Deuteronomul 4 ; 15-16)

 

Cu toate acestea, în N.T. , Dumnezeu însuşi a trecut peste această regulă şi a luat pentru Sine un chip, adică chipul unui om, chipul lui Isus (Iisus).

 

"15 El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.

 16 Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El." (Coloseni 1; 15-16)

 

"6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

 7 ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor." (Filipeni 2; 6-7)

 

Dacă Dumnezeu interzicea ca un chip uman să îl reprezinte pe El, trebuia respectată voinţa Lui, dar atunci când El însuşi a luat un chip uman lucrurile s-au schimbat. Nici o imagine fizică nu poate reda complexitatea a ceea ce înseamnă Dumnezeu, ca şi Spirit. Cu toate acestea, Dumnezeu s-a întrupat într-un om, în Isus (Iisus) şi de asemenea şi noi suntem temple ala Sale, adică temple ale Duhului Sfânt. În această situaţie, Duhul lui Dumnezeu şi trupul omului intră într-o relaţie deosebită şi chipul lui Dumnezeu locuieşte în om. Cu toate acestea, nu este vorba aici de o asemănare fizică, între om şi Dumnezeu Tatăl, ci de o asemănare spirituală. Pe de altă parte, asemănarea dintre noi şi Isus (Iisus) este şi una fizică. Ceea ce face însă ca noi să devenim chipul lui Dumnezeu, icoana Lui, nu este asemănarea fizică cu omul Isus (Iisus), ci asemănarea spirituală, adică şi noi, ca şi El, cât a trăit pe pământ, suntem locuiţi de Duhul lui Dumnezeu. Acum, când Cristos se află în Împărăţia lui Dumnezeu, El locuieşte şi în noi, prin Duhul Sfânt.

 

"19 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?" (1 Corinteni 6; 19)

 

La prima vedere s-ar părea că este vorba de o contradicţie fundamentală. De ce a luat Dumnezeu un chip de om pentru sine, adică un trup de om, dacă el a interzis, în V.T., alăturarea dintre El şi chipul unui om? Dumnezeu a interzis, în V.T., să fie reprezentat prin chipul unui om, dar Cristos, existent din veşnicii, înainte de a se întrupa pe pământ, ca şi un om şi care este chipul lui Dumnezeu Tatăl, a luat chipul unui om. Dumnezeu Tatăl nu poate fi comparat cu omul şi totuşi chipul Său este în om, mai întâi în Isus (Iisus) şi apoi şi în toţi aceia care sunt ai Lui. Icoana lui Dumnezeu nu este omul fizic, ci omul interior, omul spiritual. Din acest considerent, omul poate să fie chipul lui Dumnezeu, dar numai dacă îl urmează pe Isus (Iisus). Atunci când în om nu locuieşte Duhul lui Dumnezeu, acesta nu îl poate reprezenta pe El şi de aceea în V.T. omul nu era o reprezentare a Lui şi imaginea omului nu putea fi folosită ca şi imagine a Lui. Icoanele lui Dumnezeu sunt toţi aceia în care locuieşte Duhul lui Dumnezeu şi de aceea chipul fizic al unei persoane, reprezentat ca fiind o icoană a Lui nu este o icoană adevărată şi vie, ci este o icoană moartă, în care nu poate să locuiască El. Dumnezeu nu poate să locuiască în obiecte, deoarece nu obiectele au fost făcute după chipul şi asemănarea Lui, ci omul, care este o persoană, nu un obiect. Omul are o latură spirituală, conştiinţă, pe care obiectele nu o au. Numai un om viu poate fi asemănător chipului lui Dumnezeu, icoana Lui, deoarece El nu poate locui decât într-un om viu şi nu într-o imagine pictată, desenată, gravată sau turnată, etc. Un chip de om pictat sau desenat etc., este ca şi o „fotografie,” care nu poate să ţină locul persoanei adevărate. Noi nu avem nevoie de „fotografii,” pentru a ne aminti de Dumnezeu, dacă el locuieşte cu adevărat în noi. Noi avem chiar Persoana şi nu doar „fotografia” acesteia.

 

Icoanele adevărate şi vii sunt imaginea spirituală, interioară a lui Dumnezeu şi sunt constituite din omul nostru interior. Dumnezeu Tatăl este Spirit şi Spiritul nu poate fi cuprins în imagini pictate, desenate, etc. El poate fi simbolizat printr-o imagine, dar, în mod necesar, un astfel de simbol mai mult ne depărtează decât ne apropie de înţelegerea lui Dumnezeu. Adevărata icoană a lui Dumnezeu este omul, deoarece acesta a fost făcut, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Isus (Iisus) Omul, este întipărirea slavei lui Dumnezeu, una cu El, imaginea lui vie şi aşa trebuie să fim şi noi. Isus (Iisus) s-a întrupat în om, pentru ca omul să devină icoana vie a lui Dumnezeu, imaginea Lui. Mă refer cu precădere la partea interioară, la dimensiunea spirituală a fiinţei umane. Omul, din punct de vedere fizic, nu poate fi icoana Tatălui ceresc, care este o realitate infinită, dar poate fi icoana Lui, din punct de vedere al fiinţei umane    interioare. Dumnezeu Tatăl este Duh şi ce naşte din Duh este duh.

 

"24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4; 24)

 

"17 Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. (2 Corinteni 3; 17)

 

"5 Isus (Iisus) i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

 6 Ce este născut din carne este carne, duh." (Ioan 3; Ioan; 3; 5-6)

 

Orice om născut din Duhul lui Dumnezeu, dobândeşte o dimensiune spirituală aparte, în sensul că intră în contact direct cu Duhul Sfânt, care lucrează în el sau în ea. Noi avem o latură spirituală înnăscută, duhul omului, care însă îşi împlineşte potenţialul numai atunci când intră în contact cu dimensiunea spirituală a Realităţii universale. „Casa” adevărată a duhului nostru este Duhul lui Dumnezeu. Omul devine participant la Fiinţa spirituală a lui Dumnezeu, parte din aceasta, una cu aceasta. Omul dobândeşte natura lui Dumnezeu, devine dumnezeu, nu ca şi întreg, dar ca şi participant integrat în această infinită realitate. Până când nu vom înţelege că suntem parte din ceva mai mare decât noi, dintr-un întreg spiritual, nu vom înţelege ce înseamnă dragostea lui Isus (Iisus). Dumnezeu nu este format din părţi componente, este un întreg în Sine şi noi putem să devenim una cu acest întreg, prin dimensiunea noastră spirituală, prin naşterea din nou. Isus (Iisus) a luat un chip de rob, la înfăţişare a fost găsit ca un om, dar puterea şi înţelepciunea Lui au fost în interior, în latura Sa spirituală.

 

"6 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

 7 ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

 8 La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce."

Isus (Iisus) Cristos este prototipul omului devenit una cu Dumnezeu, în spirit. El este însuşi Dumnezeu care a parcurs un drum la care suntem chemaţi şi noi. Când vorbim despre icoane trebuie să avem în vedere aceste realităţi interioare omului şi nu doar nişte picturi care descriu chipuri omeneşti, asemănări fizice. Icoana desenată, turnată, pictată sau gravată a omului Isus (Iisus) nu este decât o imagine palidă a unei realităţi extraordinare, spirituale şi interioare omului, la care suntem chemaţi să luăm parte, în mod personal şi nu doar prin participarea la simboluri sau ritualuri. Nouă ni se oferă, în Isus (Iisus), Realitatea însăşi şi nu doar simbolul acesteia, aşa cum se întâmplă când doar privim o icoană pe lemn, pe sticlă sau pe alte materiale sau când participăm la acte liturgice. Prin naşterea din nou, adică naşterea din Dumnezeu, orice om devine o fiinţă schimbată, regenerată spiritual şi în felul acesta dobândeşte chipul lui Dumnezeu şi devine icoana, adică imaginea Lui.

"20 Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos;

 21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus (Iisus), aţi fost învăţaţi

 22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;

 23 şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,

 24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul." (Efeseni 4; 20-24)

 

Omul cel nou este schimbat după chipul lui Dumnezeu, deci devine chipul lui Dumnezeu, icoana Lui, al Tatălui şi al Fiului, în acelaşi timp, deoarece Tatăl şi Fiul sunt una. Afirmaţia că omul pe pământ nu poate ajunge niciodată la un astfel de nivel spiritual este falsă şi făcută să descurajeze. Omul pe pământ poate ajunge ca şi Isus (Iisus) şi chiar El a dovedit-o. Să nu uităm că Isus (Iisus) a fost şi Fiul omului, nu doar Fiul lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi aşa credinţa creştină nu ar avea nici un sens, nu ar fi decât o utopie, adică un proiect imaginar, fantezist şi irealizabil.

 

"4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă." (Romani 6; 4)

 

"17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi." (2 Corinteni 5; 17)

 

"15 Căci, în Hristos Isus (Iisus), nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă." (Galateni 6; 15)

 

"10 …şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut." (Coloseni 3; 10)

Omul are două laturi, masculin şi feminin, amândouă fiind, în egală măsură, realizarea lui Dumnezeu. Conform dicţionarului explicativ al limbii române, icoană înseamnă imagine pictată sau, mai rar, sculptată, care reprezintă diferite divinități sau scene cu temă religioasă și care servește ca obiect de cult. Mai înseamnă şi tablou, desen, ilustrație. În mod figurativ, icoană înseamnă imagine, chip. Cuvântul provine din slavona unde are forma de ikona. Icoana este deci un simbol, o reprezentare a unei realităţi, de multe ori foarte deosebită faţă de realitatea simbolizată. Dumnezeu fiind o realitate infinită, icoanele pictate sau gravate, nu pot cuprinde în ele, într-o formă finită, această realitate infinită, ci o pot doar simboliza, în mod imperfect. Simbolizarea şi mitologizarea merg însă, mână în mână, adică încercând să reprezinţi ceea ce nu se poate reprezenta, în mod inevitabil, denaturezi imaginea a ceea ce îţi propui să reprezinţi. În termen biblici, noi, oamenii suntem icoana lui Dumnezeu, adică suntem o reprezentare a Sa, fiind construiţi după chipul şi asemănarea Sa. Cu toate acestea, Biblia ne învaţă că noi nu suntem o „icoană” a lui Dumnezeu decât atunci când reflectăm caracterul Său şi Persoana Sa. Prin urmare, persoanele noastre sunt „icoanele” Persoanei lui Dumnezeu, numai atunci când noi suntem născuţi din nou, adică suntem născuţi din El. Adevărata minune a creaţie lui Dumnezeu, în Cristos, partea ei ceea mai semnificativă este crearea omului, ca o fiinţă renăscută, prin regenerare spirituală, pentru a se asemăna personalităţii Lui. Fără folos ne închinăm în faţa chipurilor unor persoane, care nu reflectă nici măcar imaginea lor fizică, ci a unor modele, dacă noi nu purtăm în sufletele noastre imaginea lui Dumnezeu, adică chipul şi asemănarea Lui. Prin urmare, imaginea lui Dumnezeu, trebuie să existe în interiorul fiinţelor celor credincioşi şi aceasta este adevărata închinare. Dumnezeu nu are nevoie de laudele noastre sau de rugăciuni zgomotoase, cum cred unii, ci are nevoie ca noi să reflectăm imaginea Lui să fim „icoanele” Lui, pictate nu pe lemn sau pe sticlă, ci în spirit şi conştiinţă. Iată textul biblic, unde ni se spune că noi, fiecare din noi, suntem adevăratele „icoane” ale lui Dumnezeu:

"6 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ."

"27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut." (Geneza 1; 26)

Totuşi Adam nu este decât o icoană preînchipuitoare a lui Cristos, adică Isus (Iisus) este adevărata asemănare a lui Dumnezeu.

"14 Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină." (Romani 5; 14)

Cine doreşte să devină o persoană după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu trebuie să fie ca şi Cristos şi nu ca vreo o altă persoană, pictată în icoanele pe lemn sau pe sticlă. Modelul nostru de credinţă este Isus (Iisus) şi îl putem cunoaştem pe El în noi, atunci când devenim imaginile lui Dumnezeu. Dacă nu avem icoana, adică chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în noi, nu ne foloseşte la nimic să avem imaginile sfinţilor sau sfintelor, atârnate pe perete sau aşezate în orice alte locuri.

"6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus (Iisus)." (1 Ioan 2; 6)

O altă icoană a lui Dumnezeu este şi universul, deoarece cine cunoaşte creaţia, îl cunoaşte indirect şi pe Creator.

"19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu."

 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;" (Romani 1; 19-20)

Dumnezeu se reprezintă pe Sine în alte modalităţi, decât acelea în care îl reprezintă instituţiile bisericeşti. El se reprezintă în Isus (Iisus), se reprezintă în noi şi în creaţia Sa. Nu se reprezintă însă, în mod necesar, în chipul unui model care întruchipează o persoană, declarată sfânt sau sfântă, de către instituţia bisericească, ci se reprezintă într-o întruchipare spirituală, adică în gânduri şi sentimente, în fapte şi cuvinte, aşa cum a făcut-o în Isus (Iisus). Din punct de vedere fizic, Dumnezeul din icoanele pictate sau gravate, etc., nu se aseamănă deloc cu Dumnezeu Tatăl. Ele reprezintă oameni, dar Dumnezeu nu este om.

"19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?" (Numeri 23; 19)

Instituţia bisericească a creat o icoană falsă a lui Dumnezeu Tatăl, întruchipându-l pe acesta în imaginea unui bătrân cu barbă albă. Este o imagine derutantă, antropomorfizantă, a lui Dumnezeu, deoarece în primul rând El este o realitate infinită, care nu poate fi reprezentat într-o imagine care are o formă, deci un contur finit. În al doilea rând, Dumnezeu nu are vârste, nu a fost, nu este şi nu va fi, tânăr sau  bătrân, căci este infinit şi se raportează la timp altfel decât noi. În al treilea rând, Dumnezeu Tatăl este Duh, deci Spirit şi ceea ce are o consistenţă spirituală în Sine, nu poate fi definit în esenţă printr-o structură materială. Esenţa lui Dumnezeu fiind una spirituală, reprezentarea Lui într-o determinare materială denaturează însăşi Fiinţa Sa şi duce la grave erori de interpretare a credinţei creştine. Dumnezeu şi-a luat singur un chip, în Isus (Iisus) şi orice alt chip, de bătrân cu barbă albă etc., pe care încercăm noi să îl dăm este fals. Arta are valoarea şi importanţa ei, dar operează cu imagini şi simboluri, care nu trebuiesc luate literal, ci în sens metaforic.

Problema este că oamenii au ajuns să nu mai facă deosebirea între mit şi realitate, între limbajul alegoric şi cel precis şi între simbol şi realitatea simbolizată. O metaforă rămâne o metaforă şi la fel şi o parabolă, deci Dumnezeu este o realitate dincolo de orice încercare a noastră de a îl surprinde într-un limbaj mitologic, antropomorfizant, şi este foarte grav să încercăm să îl reducem la imaginile noastre începătoare. Dumnezeu poate fi cunoscut şi ne îndeamnă să îl cunoaştem, dar nu numai prin folosirea limbajului metaforic sau alegoric al Bibliei, ci prin toate mijloacele care ne stau la dispoziţie, cum ar fi prin cultură, prin limbajul filozofic, prin limbajul ştiinţific sau chiar prin cel matematic. Monopolul pe care Bisericile instituţionale l-au pus asupra limbajului folosit pentru a îl cunoaşte pe Dumnezeu este dăunător şi periculos, deoarece transformă imaginea lui Dumnezeu într-o formă ne împlinită de mit. Dumnezeu nu este un om, doar mai mare şi mai puternic, El este o altă dimensiune a realităţii, atotcuprinzătore, la un nivel superior, energetic şi informaţional.

"23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

 24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

 25 „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile." (Ioan 4; 23-26)

 

Omul are în sine o dimensiune spirituală, duhovnicească şi prin aceasta se aseamănă cu Dumnezeu. Mai mult, omul este, prin natura sa, o entitate finită, dar are vocaţia infinitului, aspiraţia veşniciei şi prin aceasta omul este reflectarea, chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Omul este „icoana” lui Dumnezeu, dar numai atunci când este născut din El, căci numai atunci îl reflectă cu fidelitate pe El. Niciodată o instituţie bisericească, adică o Biserică instituAţională, nu va putea să reflecte, în structura ei, Persoana lui Dumnezeu şi, pe lângă altele şi din acest motiv spun că adevărata Biserică este în om şi nu este o instituţie bisericească sau alta. Icoanele pictate pe lemn sau pe sticlă, sau pe alte materiale, sunt o imagine a modului în care Bisericile instituţionale îl prezintă pe Dumnezeu, adică o reprezentare a doctrinelor lor şi pot să aibă o valoare artistică incontestabilă. Din punct de vedere spiritual însă, trebuie să avem în vedere că, pentru mântuirea noastră, noi avem nevoie să purtăm în noi înşine „icoana” lui Dumnezeu, care în forma ei ceea mai valoroasă este Persoana lui Isus (Iisus) Cristos.

 

 

 

Cuprins mesaje
Categorii
Video

Nou!

Navigare website

 

 

Mesaje actualizate

 

Religia crestina in lumea de astazi

Pentru a clarifica afirmația că România este o țară creștină, afirmație trâmbițată de unii propagandiști care se pretind a fi vocea tradiției și apărători ai credinței creștine trebuie să pornim de la o anumită premisă...

uploaded: 29. 12. 2015

read more

 

Fanatismul religios

O credință religioasă foarte puternică poate duce la intoleranță atunci când întâlnește o altă credință religioasă la fel de puternică. Pentru un om care se angajează total într-o credință religioasă intoleranța față de alte religii este o tendință naturală...

uploaded: 15. 12. 2015

read more

 

Crestinii si Crestinismul divizat

Deseori, în ultima perioadă de timp, am fost întrebat de ce religie sunt și răspunsul a fost, cum este de la sine înțeles, mereu același, sunt Creștin. Din nefericire, aceasta a devenit o religie inacceptabilă pentru timpurile noastre.

uploaded: 26. 10. 2015

read more

 

Calea ingusta care duce la viata

Puritatea doctrinară și puritatea morală sunt două lucruri foarte diferite. Din nefericire mulți Creștini le confundă între ele și consideră că dacă este cineva mai fidel unei anumite doctrine creștine cu atât este mai pur din punct de vedere moral în ochii lui Dumnezeu...

uploaded: 21. 09. 2015

read more

Postul Crestin

Unele Biserici instituționale au denaturat practicarea Creștinismului așa cum a fost acesta indicat de Isus (Iisus). Ele au înlocuit învățăturile Mântuitorului cu tradiția lor adică cu tot felul de ritualuri care țin loc de o autentică practică creștină. Astfel postul a devenit un surogat prin care se înlocuiesc alte valori cum ar fi generozitatea, sacrificiul de sine, cinstea, interesul pentru aproapele nostru, dragostea creștină.

uploaded: 18. 07. 2015

read more

Chipul si asemanarea lui Dumnezeu

Toate doctrinele Bisericilor instituționale sunt imperfecte și mărginite în capacitatea lor de a îl cuprinde în înțelegerea lor pe Dumnezeu. Nici o organizație religioasă nu are capacitatea de a îl reflecta pe Dumnezeu în frumusețea caracterului Său...

uploaded: 05. 07. 2015

read more

Natura divina din om

Atunci când ne naștem nu suntem numai carne păcătoasă, avem în noi imaginea lui Dumnezeu, deoarece am fost făcuți după chipul și asemănarea Lui...

uploaded: 12. 06. 2015

read more

Libertatea de a il alege pe Dumnezeu si impietrirea inimii

Am scris eu oare, în articolul precedent, că Dumnezeu este nedrept și că salvează pe oricine dorește, în mod arbitrar, fără criterii, dar și că împietrește inima oricui dorește, și că astfel împiedică aceea persoană să fie salvată? Am afirmat cumva că Dumnezeu poate împietri inima unui om și astfel îl poate ține departe de credință, și că, după acest fapt, tot El îl azvârle apoi în iad, pentru a fi chinuit veșnic?...

uploaded: 10. 05. 2015

read more

Pacatul, vinovatia si responsabilitatea crestina

Religia creștină, la fel ca multe alte religiii, este un fenomen complex care nu se oferă cu ușurință celor credincioși, spre cunoaștere și spre înțelegere, în lipsa unor repere spirituale sigure. Reperele ne sunt necasare pentru a ne putea orienta și a da un sens credinței pe care o considerăm ca fiind și credința noastră. Să abordăm un prim reper...

uploaded: 21. 03. 2015

read more

Revolta lui Satana si necesitatea revelatiei

Este adevărat că Dumnezeu a iubit foarte mult lumea, a se înțelege toată creația Sa, încât a dat pe Fiul Său să moară pentru ea pe cruce. (Ioan 3; 16) Este la fel de adevărat că și omul, prin Omul Isus (Iisus) atât de mult l-a iubit pe Dumnezeu încât  s-a sacrificat pe Sine pentru El și a fost gata să își dea viața pe cruce pentru ca Dumnezeu să poată să guverneze în pace asupra universului și să poată să îl învingă pe Satana, dușmanul Său....

uploaded: 19. 02. 2015

read more

Fiul Omului

Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu le-ar fi arătat îngerilor dragostea pe care a dorit să o demonstreze la cruce, înainte de căderea în neascultare a lui Satana, ar fi spulberat dinainte orice îndoială a lor și nu ar mai fi fost nevoie de crucea Golgotei. Întrebarea este dacă pentru a putea face această demonstrație Dumnezeu avea nevoie absolută de om, adică dacă El putea manifesta această dragoste față de îngeri, așa cum a făcut-o față de oameni?...

uploaded: 19. 01. 2015

Multi sunt chemati dar putini sunt alesi

Alegerea pe care Dumnezeu o face, încă înainte de întemeierea lumii, în ceea ce privește mântuirea celor credincioși și a celor credincioase este prezentată în multe texte biblice și existența acestei alegeri nu are cum să fie tăgăduită de nimeni...

uploaded: 21. 12. 2014

read more

In Hristos si in Biserica

Isus (Iisus) a spus că acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Lui, acolo este și El. (Matei 18; 20) De aici reprezentanții instituțiilor bisericești au tras concluzia greșită că Biserica se află numai acolo unde sunt mai mulți credincioși adunați la un loc, acordând mai multă importanță locului, ca realitate materială și nu Duhului....

uploaded: 11. 12. 2014

read more

La om mantuirea este cu neputinta

El a spus de multe ori că o credință personală în Dumnezeu este mântuitoare. ”Credința ta te-a mântuit” este probabil una dintre cele mai uzuale formule intrate în mentalul colectiv. (Luca 7; 50) Mântuit este o formulă biblică care are două înțelesuri, adică vindecat de boli și de asemenea salvat pentru veșnicie. Isus (Iisus) a folosit cuvântul mântuit în ambele sensuri......

uploaded: 18. 10. 2014

read more

Daniel Branzei pastor al intunericului

Nu doresc să descurajez pe nimeni să citească Biblia, dimpotrivă, încerc să încurajez o analiză atentă, profundă, critică și mai ales spirituală a V.T. și a N.T. Când cineva insistă pe o citire literală el sau ea poate să fie întrebată: Tu de ce nu ți-ai tăiat mâna sau nu ți-ai scos ochiul, atunci când ai păcătuit, căci doar literal așa scrie în N.T. că ar fi bine să faci? (Marcu 9, -48).....

uploaded: 16. 10. 2014

read more

Slova omoara dar Duhul da viata

Nu doresc să descurajez pe nimeni să citească Biblia, dimpotrivă, încerc să încurajez o analiză atentă, profundă, critică și mai ales spirituală a V.T. și a N.T. Când cineva insistă pe o citire literală el sau ea poate să fie întrebată: Tu de ce nu ți-ai tăiat mâna sau nu ți-ai scos ochiul, atunci când ai păcătuit, căci doar literal așa scrie în N.T. că ar fi bine să faci? (Marcu 9, -48).....

uploaded: 16. 10. 2014

read more

Fals si uz de fals în Bisericile institutionale

Creștinismul este o religie care s-a reinventat continuu de-a lungul celor două milenii de existență și în care straturi succesive de învățături au acoperit, au modificat și au completat învățăturile lui Isus (Iisus) . În acest context, pe mine personal mă interesează să dezgrop învățăturile Lui autentice de sub ruinele spirituale ale doctrinelor creștine care au acoperit aproape complet intențiile fondatorului Creștinismului....

uploaded: 03. 10. 2014

read more

Iertarea de pacate

Concepția bazată pe faptul că anumite persoane au dreptul să ierte păcatele altor persoane nu are nici un fundament biblic, dacă nu se referă decât la iertarea păcatelor săvârșite exclusiv asupra celui în cauză. Din câteva texte ale N.T. s-a construit o doctrină falsă care stă la baza unui ritual religiosos...

uploaded: 14. 09. 2014

read more

Iertarea pacatelor si Biserica

Comunitățile creștine nu sunt niște ”separeuri,” niște ”cluburi” selecte în care cei și cele care aparțin de ele, o dată intrați în aceste comunități, să poată considera că reprezintă o elită aleasă, o dată pentru totdeauna. Ceilalți Creștini, alții decât ”frații” și ”surorile” de confesiune creștină sau membrii altor religii nu trebuiesc priviți ca niște adversari, deoarece Isus (Iisus) ne-a învățat că nu trebuie să considerăm pe nimeni dușmanul nostru....

uploaded: 03. 09. 2014

read more

Iertarea pacatelor si birocratia religioasa

Cine poate să ierte păcatele? O întrebare esențială al cărui răspuns ne deschide ușa către înțelegerea profundă a relațiilor dintre Dumnezeu și om...

uploaded: 18. 08. 2014

read more

Dogme si spiritualitate

Dogmele și doctrinele creștine sunt cea mai sigură cale pentru a ne îndepărta de învățăturile lui Isus (Iisus). Paradoxal, dar așa cum o dată cu Legea V.T. s-a înmulțit păcatul, după cum ni se spune în N.T., tot așa, o dată cu apariția dogmelor și doctrinelor creștine, oamenii s-au despărțit de experiența vie cu Hristos și au înlocuit această experiență vie cu niște opinii omenești despre Dumnezeu, opinii care au ajuns să fie impuse prin autoritatea instituțiilor bisericești.....

uploaded: 20. 07. 2014

read more

Darul deosebirii duhurilor si Anticrist

Descoperirea care este făcută în Isus (Iisus) nu este doar o descoperire făcută simțurilor, adică, în mod obiectiv, pe plan natural, martorilor care au participat la evenimente sau celor care citesc scrierile N.T....

uploaded: 13. 07. 2014

read more

Anticristul și Baptiștii necarismatici

Întrebarea legată de necesitatea de a fi carismatic, ca și Creștin, este, după părerea mea lipsită de sens și este promovată numai de aceia și acelea pentru care Creștinismul este doar o ideologie, un mijloc de manipulare a maselor de Creștini...

uploaded: 12. 05. 2014

read more

Daniel Branzei si Iosif Ton - propaganda mincinoasa

Daniel Brânzei își fundamentează atacul asupra lui Iosif Țon pe situarea acestuia de partea carismaticilor. Ce ne spune însă Biblia despre carismatism? Ca întotdeauna și în această problemă a carismatismului, N.T. ne oferă două seturi de învățături, care sunt susceptibile de a ne conduce la două tipuri diferite de concluzii...

uploaded: 14. 03. 2014

read more

Reforma din zilele noastre

Acest articol se bazează pe un dialog pe care l-am avut cu un membru al Bisericii instituționale Baptiste, pe care am să îl numesc d-l B, pentru motivul de a nu face public numele unei persoane, fără acordul acesteia. În acest dialog, printre altele d-l B mi-a prezentat următoarele idei, citez: ...

uploaded: 26. 02. 2014

read more

Biserica

Este greșită impresia conform căreia adevărata Biserică a lui Dumnezeu, Biserica Spirituală Unică ar fi o entitate ineficientă, incapabilă să se mobilizeze în orice fel de acțiune practică. Biserica Spirituală Unică este, în primul rând, o unitate spirituală, adică uniunea ei este legătura duhovnicească care se realizează în și prin Duhul Sfânt. (Efeseni 4; 3) ...

uploaded: 26. 02. 2014

read more

Adevărata Biserică este Trupul lui Hristos

În ce fel trebuie înțeles că Hristos este Capul Bisericii? Este El Capul unei instituții religioase numită Biserică ? Capul căreia dintre numeroasele instituții bisericești este Isus (Iisus)? Este Isus (Iisus) Capul Bisericii instituționale Ortodoxe ...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Adunările creștine

Din nefericire, adunările creștine pot determina, prin modul în care ele profesează Creștinismul, un gen de deformare imagistică a relațiilor dintre Dumnezeu și om. Când spun imagistică mă referă la descrierea a cea reprezintă această complexă relație ...

uploaded: 18. 01. 2014

read more

Botezul în apă și nașterea din nou

Când începe nașterea din nou? Începe ea odată cu botezul în apă sau este independentă de acesta și poate începe fie înainte, fie după botez? Ce trebuie să înțelegem prin nașterea din apă? ...

uploaded: 18. 01. 2014

read more