Deseori, în ultima perioadă de timp, am fost întrebat de ce religie
sunt și răspunsul a fost, cum este de la sine înțeles, mereu același,
sunt Creștin. Din nefericire, aceasta a devenit o religie
inacceptabilă pentru timpurile noastre. Când am răspuns că sunt Creștin
se pare că nimeni nu a înțeles de ce religie sunt. ”Nu se poate să
fii numai Creștin mi-au spus ei sau ele, nu există așa ceva. Trebuie
să fii ori Ortodox ori Catolic, Protestant sau Neo-protestant,
altfel nu se poate, numai Creștin nu se poate.” ”De ce nu se poate?”
Am răspuns eu nedumerit de nedumerirea lor. ”Tu de ce cult aparții?”
Am fost din nou întrebat. Întrebarea a fost urmată de un comentariu:
”Nu există decât credincioși care aparțin de un cult sau altul căci
cum altfel ai putea să fi Creștin?” Am răspuns: ”Eu nu aparțin de
nici un cult ci aparțin de familia divină care locuiește în Împărăția
cerurilor și în oameni, Dumnezeu nu este împărțit în culte, El este
Unul singur. Oamenii sunt divizați în denominațiuni creștine dar eu
nu vreau să urmez această regulă omenească ci doresc să îl urmez pe
Unul Dumnezeu.”
Dacă ești Ortodox nu poți să fi Penticostal în același timp
pentru că sunt privite ca fiind două religii diferite. Bineînțeles
că este vorba despre o singură religie dar cele două culte sunt
atât de diferite în concepția membrilor lor încât nici măcar
botezul în apă nu este valabil de la un cult la celălalt.
Aceasta este o absurditate cu care sunt mințiți credincioșii de
către Bisericile instituționale. Orice Ortodox poate și chiar
mai mult se impune să beneficieze de darurile spirituale despre
care vorbește Biblia în 1 Corinteni 12. Îi invit pe Ortodocși să
își citească propriile lor Biblii și să vadă dacă este așa sau
nu. Ei sunt însă mințiți de două ori. O dată sunt mințiți de
preoții care îi învață că aceste daruri nu mai sunt valabile
pentru zilele noastre și a doua oară sunt mințiți de membrii
Bisericii instituționale Penticostale care îi învață că trebuie
să schimbe cultul pentru a beneficia de aceste daruri. Și unii
și ceilalți nu sunt mânați de grija pentru sufletele oamenilor
ci doar de interese instituționale. Fiecare dorește să promoveze
instituția bisericească de care aparține și mulți trec cu ușurință
peste interesele veșnice ale Creștinilor. Când Ortodocșii vor
deveni și Penticostali fără să își schimbe cultul atunci ei și
ele vor progresa spiritual și vor înțelege singure multe lucruri
în care astăzi sunt conduse greșit.
Din nefericire, unele culte au devenit un fel de teritoriu ”de
ocupație” pentru alte culte și ”marea victorie” apare atunci
când o persoană este ”smulsă” dintr-un cult pentru a deveni
membră în alt cult. Oamenii sunt amenințați că dacă nu se
botează din nou la maturitate își vor pierde mântuirea căci așa
”scrie” în Biblie. Și aceasta este o gigantică minciună căci
există conform Bibliei un singur botez și nu două botezuri.
"5 Este un* singur Domn, o** singură credinţă, un singur botez."
(Efeseni 4; 5)
Este un singur Hristos nu mai mulți după câte culte creștine
sunt și de asemenea este o singură credință creștină. În același
timp există și un singur botez în apă creștin. Dacă credința
creștină ar fi centrată în jurul Persoanei lui Hristos și nu în
jurul instituțiilor bisericești și al dogmelor și doctrinelor
lor acest adevăr fundamental susținut de apostolul Pavel ar fi
înțeles dar în fapt el nu este înțeles și nu este respectat.
Credința creștină este foarte divizată și datorită modului cum
este înțeles botezul în apă.
Botezul în apă este un simbol a cărui simbolistică trebuie
trăită efectivă și nimic nu îl împiedică pe un Ortodox să
trăiască această simbolistică chiar dacă a fost botezat când era
copil. Cine te împiedică să mori efectiv împreună cu Hristos
pentru păcat în fiecare zi și de asemenea să învii o dată cu El
zilnic pentru ca să trăiești veșnic cu El? Botezul ca și simbol
se face o singură dată în viață dar se trăiește în fiecare zi a
vieților noastre atât moartea, căci noi încă mai greșim cât și
învierea căci suntem plini de speranță. Dacă te botezi în apă la
maturitate nu înseamnă că nu o să fi tentat să mai păcătuiești
dar punând în practică zilnic simbolul botezului în apă vei muri
împreună cu Hristos pentru păcat în fiecare zi.
"2 Nicidecum! Noi, care am* murit faţă de păcat, cum să mai trăim
în păcat?
7 căci cine* a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8 Acum, dacă* am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi
trăi împreună cu El,
9 întrucât ştim că Hristosul* înviat din morţi nu mai moare;
moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.
10 Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a* murit pentru
păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o
trăieşte, trăieşte** pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi* faţă de păcat şi
vii** pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani
6; 2-11)
Penticostalii și Baptiștii îi învață greșit pe Ortodocși și
Catolici. Pentru primii botezul la maturitate nu simbolizează
mecanismul zilnic al mântuirii. Botezul în apă pe care îl
propovăduiesc Penticostalii, Baptiștii și alții are în viziunea
lor o funcție de curățire definitivă pentru trecut și viitor dar
aceasta este o înțelegere falsă a simbolisticii botezului în
apă. Pericolul cel mare este ca atunci când oamenii mai greșesc
după botezul în apă să devină dezamăgiți și să își piardă
nădejdea mântuirii. Botezul în apă însă nu este decât începutul
și nu sfârșitul transformării pe care o produce nașterea din
nou. Importanța exagerată care se conferă botezului la
maturitate este generată de interesul de a atrage cât mai mulți
adepți către anumite instituții bisericești. De fapt, chiar dacă
cineva se botează în apă la maturitate nu va scăpa de tentația
păcatului zilnic până când aceea persoană nu va fi născută din
nou de către Dumnezeu și nu va fi condusă de către Duhul Sfânt
și nu de către firea pământească. (Galateni 5; 16-17)
Oamenii sunt învățați greșit că o dată cu botezul în apă la
maturitate cea mai importantă parte a mântuirii s-a săvârșit
deoarece s-a încheiat un legământ cu Hristos și restul vine de
la sine. Nu este așa deoarece cea mai importantă parte de abia
de atunci începe. De aceea nu are nici o importanță când este
cineva botezat în apă, fie că este copil fie că este matur.
Importantă este nașterea din nou și botezul în apă este doar o
mică parte, cea mai mică deoarece este doar simbolică, căci
partea care duce la o transformare efectivă a ființei umane este
nașterea din Dumnezeu. Ce este rău dacă nașterea din nou începe
încă din copilărie și nu așteaptă până la maturitate? Este un
lucru bun și nicidecum un lucru rău și de aceea cu cât o
persoană este botezată mai repede în apă cu atât mai bine căci
cu atât mai repede începe procesul nașterii din nou pentru aceea
persoană.
”Omule, revino-ți, nu vezi că ceilalți oameni nu te înțeleg, de
ce nu vrei să fi și tu ca toată lumea?”. Am răspuns din nou: ”Eu
nu vreau să fiu ca toată lumea deoarece l-am luat drept exemplu
de conduită pe Isus (Iisus) și El nu era ca toată lumea. Dacă
Isus (Iisus) ar fi fost ca toată lumea s-ar fi dus și El la
sinagogă liniștit așa cum se duceau toți Evreii, și-ar fi
întemeiat o familie și ar fi avut copiii frumoși cu care să se
mândrească și de care să se bucure și mai ales s-ar fi abținut
să spună deschis ceea ce credea ca nu cumva să ajungă să fie
neînțeles de semenii Lui. Isus (Iisus) nu a împărțit pe
credincioși în culte, ei s-au împărțit în culte pentru că nu au
înțeles ceea ce le-a spus El și au pus mai presus de valorile
creștine luptele lor omenești.” Replica a venit tăioasă și
oarecum disprețuitoare: ”Da ce tu ești Isus (Iisus)? Tu nu ești
decât un om, tu nu ești Fiul lui Dumnezeu.” ”Eu nu sunt Isus
(Iisus) din Nazaret și totuși dacă Isus (Iisus) din Nazaret
locuiește în mine ca și în ceilalți înseamnă că avem puncte
comune cu Isus (Iisus). Lucrul acesta este valabil pentru orice
credincios și orice credincioasă născută din Dumnezeu.” ”De ce
te complici așa de tare? Mergi pe calea pe care merg aproape
toți oamenii ca să fi și tu mântuit.” ”Merge-ți voi pe calea pe
care merg aproape toți oamenii, eu încerc să merg pe Calea care
este Isus (Iisus).” Chiar dacă cuvintele acestui dialog nu sunt
reproduse exact problema este una cât se poate de reală.
Cu timpul am înțeles că nu mai există religia creștină bazată
doar pe învățăturile lui Isus (Iisus) și că nu mai este aproape
nimeni de această religie. Există în locul religiei creștine
alte religii derivate din aceasta cum ar fi religia Ortodoxă,
religia Romano-catolică, religia Greco-ortodoxă, religia
Luterană, religia Calvinistă, religia Metodistă, religia
Penticostală, religia Baptistă, religia Adventistă, religia
Iehovistă și alte religii care toate pun dogmele și doctrinele
lor mai presus decât relația personală dintre credincioși și
Hristos. Puteți să ascultați cum se prezintă oamenii când sunt
întrebați de ce religie sunt. Ei spun că sunt de religie
Ortodoxă sau Catolică ș.a.m.d. Toate aceste noi religii s-au
format pe ruinele vechii religii creștine și și-au creat reguli
și interpretări proprii care sunt mai importante de cât
învățăturile lui Isus (Iisus). Regulile lor nu contrazic direct
învățăturile lui Isus (Iisus) dar le transformă prin aceea că
pun accentul în mod diferit. Se aseamănă cu vorbitul unei limbi
străine, contează cum se pune accentul pentru ca cineva să
înțeleagă semnificația unui cuvânt și în final al întregii
fraze. Nu mai contează iubirea de natură divină ca valoare
supremă ci contează ținuta în adunările creștine, nu mai
contează ce este în inima omului ci ce este în aparență. Nu mai
contează Biserica unică a lui Hristos ci contează instituția
bisericească de care aparții.
Și totuși în afară de Biserică nu există mântuire, cum ar putea
să fie cineva mântuit dacă nu face parte din nici o Biserică
instituțională? Depinde ce se înțelege prin Biserică. Biserica
nu este o instituție bisericească sau alta ci este o unitate
spirituală bazată pe prezența Duhului Sfânt în persoana umană.
Biserică nu este o organizație religioasă denumită astfel de
oameni ci Biserica este un organism spiritual, o entitate vie în
care intrăm numai atunci când Hristos ne așează acolo. În
Biserică nu se intră printr-un simplu botez în apă ritualic ci
în Biserică intră numai aceia care au fost scriși în Cartea
vieții încă înainte de întemeierea lumii. În Biserica unică se
intră prin nașterea din nou și nu doar prin botezul în apă, care
este numai o parte din acest proces, o parte formală și nu
întotdeauna având consecințe reale. Isus (Iisus) a spus că
trebuie să ne naștem din apă și din Duh Sfânt. Ce se naște din
carne este carne și ce se naște din Duh este duh. (Ioan 3; 3-6)
Dacă Isus (Iisus) a vorbit despre nașterea din Duh ca fiind
esențială pentru mântuirea noastră pe ce bază credem noi că
nașterea din apă, adică botezul în apă este suficient pentru a
fi parte din Biserica unica a lui Dumnezeu? Categoric nu este
suficientă. Dumnezeu deci este Acela care ne face membrii în
Biserica lui unică după ce suntem născuți din nou.
"47 Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi* înaintea întregului
norod. Şi Domnul** adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce
erau mântuiţi." (Faptele Apostolilor 2; 47)
Prin botezul în apă formal oamenii devin Ortodocși, Catolici
etc. dar nu intră neapărat și în Biserica unică a lui Hristos.
Totul poate să fie doar o amăgire pentru aceia și acelea care
merg pe calea cea lată care duce la pierzare. Biserica lui
Hristos care va fi răpită la ceruri este o Biserică formată
numai din sfinți nu din sfinți și din păcătoși. Cum ar putea
Isus (Iisus) să ducă în Împărăția cerurilor și pe păcătoși, dacă
scopul învățăturilor creștine este sfințirea noastră? Bisericile
instituționale sunt un amestec de sfinți și păcătoși, un amestec
dăunător care poate fi toxic dacă nu este bine înțeles.
"4
În El, Dumnezeu ne-a* ales înainte** de întemeierea lumii, ca să
fim† sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea
Lui,
5 ne-a rânduit mai* dinainte să fim înfiaţi** prin Isus Hristos,
dupㆠbuna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda slavei harului Său, pe* care ni l-a dat în
Preaiubitul Lui**." (Efeseni 1; 4-6)
De ce nu mă declar a fi Ortodox? Deoarece refuz multe din
învățăturile greșite ale Bisericii instituționale Ortodoxe. Nu
îmi place circul cu moaștele. Sfințenia nu este numai pentru
Arsenie Boca și el ar trebui să fie o regulă și nu o excepție
printre Creștini. Cum se face că la un număr de membrii care se
numără cu milioanele, multe milioane, în Biserica instituțională
Ortodoxă numai Arsenie Boca s-a evidențiat prin minunile care
s-au făcut prin el? În timp ce îl respect și îl apreciez pe
Arsenie Boca pentru valoarea sa spirituală nu pot să nu văd că
în instituția bisericească Ortodoxă este ceva rău. Arsenie Boca
ar trebui urmat ca un exemplu de viață creștină, nu neapărat
numai de călugări sau călugărițe și nu văzut ca un fel de
mântuitor. Nu este doar Isus (Iisus) Mântuitorul Creștinilor,
mai sunt și alți mântuitori? Biblia nu ne spune așa ceva. Există
o singură Cale care duce la viața veșnică, Hristos.
De ce nu mă declar Penticostal? Cu toate că sunt un adept al
manifestărilor darurilor spirituale în zilele noastre nu îmi
place cum se interpretează folosirea lor de către Biserica
instituțională Penticostală. Această instituție bisericească
constrânge în limitele ei doctrinare puterea lui Dumnezeu. Cu
toate că darul vorbitului în limbi este o manifestare legitimă
în N.T. totuși Biblia nu îl leagă obligatoriu de orice
manifestare a puterii lui Dumnezeu. De fapt, semnul botezului cu
Duhul Sfânt în N.T. în ceea ce îi privește pe credincioși, așa
cum ne spune apostolul Pavel, nu este vorbitul în limbi ci este
darul prorociei.
"22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi,
ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn
nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi." (1 Corinteni 14; 22)
Ce a făcut Biserica instituțională Penticostală pentru ca să
adune cât mai mulți adepți? A înlocuit darul prorociei ca semn
de autentificare în fața celor credincioși pentru aceia sau
acelea care primesc botezul cu Duhul Sfânt cu darul vorbitului
în limbi dar lucrul acesta dă posibilitatea ca falsurile să se
strecoare mai ușor printre lucrările originale. Prorocia poate
fi confirmată sau infirmată de către cei credincioși dar
vorbitul în limbi neînțelese nu. Cu toate că la stăruințele
pentru a primi botezul cu Duhul Sfânt participă de regulă
credincioșii și nu necredincioșii totuși semnul botezului este
considerat a fi vorbitul în limbi și nu prorocia. Vorbitul în
limbi neînțelese poate fi ușor contrafăcut și astfel vorbitul în
limbi care a fost un dar prin care s-a facilitat comunicarea
între credincioșii care vorbesc limbi diferite a devenit un
mijloc de a deruta pe unii Creștini. Cum să nu fi derutat când
vezi că se folosesc cam aceleași cuvinte într-o adunare dar că
atunci când se tălmăcesc aceleași cuvinte dobândesc un înțeles
foarte diferit de fiecare dată? Prorocia este un dar mai greu de
falsificat căci oricine poate să vadă dacă cuvintele prorocului
se împlinesc sau nu. Mi s-a spus că fac o confuzie între
darurile Duhului Sfânt și semnele botezului cu Duhul Sfânt.
Semnele sunt și ele tot daruri căci sunt primite de la Dumnezeu
și dacă sunt primite înseamnă că sunt daruri.
Atât vorbitul în limbi cât și prorocia sunt numărate printre
darurile Duhului Sfânt de către apostolul Pavel deci semnele
botezului cu Duhul Sfânt sunt darurile Sale. A considera că
numai anumite daruri ale Duhului Sfânt sunt semnele plinătății
Lui în oameni este o greșeală și nu are nici un sens. Oricare
dar al Duhului Sfânt este și un semn al prezenței Sale în oameni
și al botezului cu Duhul Sfânt căci persoana respectivă nu ar
putea manifesta astfel de daruri, de exemplu darul de vindecare,
dacă El nu ar fi prezent în om. Nu este obligatorie vorbirea în
limbi de fiecare dată când Dumnezeu își face minunile Sale. În
N.T. s-a vorbit în limbi de două ori și anume atunci când s-a
pogorât Duhul Sfânt pentru Evrei și pentru neamuri. Evenimentele
trebuiau să fie similare pentru a se înțelege că este vorba
despre același fenomen spiritual.
Oare de ce nu vorbeau prorocii din V.T. în limbi atunci când
proroceau? Deoarece ei se adresau poporului Evreu care le
înțelegea limba. Vorbitul în limbi înțelese ca dar divin se aude
foarte rar, dacă se mai aude în schimb proliferează vorbitul în
limbi neînțelese. Prin această ușă intră în lucrarea lui
Dumnezeu un carismatism periculos care este condamnat de Biblie
atunci când se spune că Satana va face multe minuni în viitor,
care vor fi înșelătoare pentru mulți oameni. Puterea lui
Dumnezeu este esențială pentru cunoașterea Lui dar carismatismul
fals este nu este folositor. Pe de altă parte, Biserica
instituțională Penticostală își impune cu autoritate dogmele și
doctrinele ei la fel ca orice altă instituție bisericească și
cine nu ascultă orbește este marginalizat. Nu se pune accentul
pe relația personală dintre credincioși și Hristos și pe
libertatea spirituală pe care aceasta o creează față de
organizația religioasă ci se încearcă a se ”intermedia” această
relație prin mijlocirea dogmelor și doctrinelor instituționale
bisericești.
De ce nu mă declar Baptist? Există un singur botez și nu două și
rebotezarea la maturitate nu ar trebui să fie legată de
mântuire. Baptiștii au ca și strămoși pe Donatiști o sectă care
pretindea că oamenii trebuie să fie rebotezați dacă au fost
botezați de niște funcționari bisericești deveniți ulterior
apostaziați. Dacă am fost botezat când am fost copil confirm sau
infirm prin viața pe care o duc la maturitate botezul care s-a
îndeplinit asupra mea și nu mai este necesar un alt botez ca și
condiție a mântuirii mele. Un alt botez este făcut doar ca să
fiu adăugat ca membru la instituția bisericească baptistă și nu
pentru beneficiul meu spiritual. În rigiditatea dogmei ei
Biserica instituțională Baptistă leagă botezul la maturitate,
adică rebotezarea de mântuirea celor credincioși. Nu am nimic
împotrivă dacă cineva dorește să fie botezat la maturitate
deoarece nu mai este sigur de botezul în apă ca și copil dar
aceasta este o altă problemă.
Botezul în apă ar trebui să fie făcut o singură dată nu de două
ori și botezul unui Ortodox, Romano-catolic, Greco-catolic sau
Protestant ar trebui să fie valabil toată viața și nu reînnoit
pentru ca persoana respectivă să devină membră a unui alt cult
creștin. Este ca și cum s-ar trece de la o religie la alta dar
este de fapt vorba de aceeași religie și anume de religia
creștină iar botezul s-a făcut în numele Sfintei Treimi sau în
numele lui Hristos. Prin botezul în apă putem doar să trecem de
la un cult la altul dar aceasta nu înseamnă că am devenit și
membrii ai Bisericii unice a lui Hristos. Botezul în apă este
doar un simbol dar nașterea din Duh nu este doar un simbol ci
este o realitate care îl transformă pe om în mod profund.
Creștinismul nu ne cere să experimentăm doar simboluri ci ne
cere să trăim realități vii.
Aș putea da multe exemple de inadvertențe doctrinare. Nici o
dogmă sau o doctrină creștină nu poate să închidă în ea viața
spirituală care este în Dumnezeu. Aceasta este o mare problemă a
timpurilor noastre. Bisericile instituționale fragmentează
Creștinismul și îi diminuează mesajul. Fiecare individ
credincios trebuie să își găsească propria cale prin care să
experimenteze învățăturile lui Isus (Iisus). Dacă aceste
învățături nu pot să fie transpuse în viață de loc atunci este
ceva rău cu ele, dar cu siguranță că mulți credincioși și multe
credincioase reușesc să practice învățăturile creștine în
viețile lor. Este dificil de practicat Creștinismul în afara
denominațiunilor creștine pentru cei care au nevoie de susținere
și ajutor din partea celor din jurul lor. De aceea este foarte
important să ne racordăm direct la sursa vieții veșnice adică să
fim în legătură directă cu Hristos. Eu nu afirm că oamenii ar
trebui să nu aparțină de comunități creștine sau că ar trebui să
nu frecventeze locurile de adunări sau Bisericile
instituționale.
Creștinii au nevoie să se căsătorească sau să își boteze copiii
și nu pot face acest lucru singuri la domiciliu lor. Serviciile
divine care se țin în Bisericile instituționale sunt de multe
ori utile pentru ca oamenii să se familiarizeze cu învățăturile
creștine. Chiar dacă nu se practică ceea ce se spune cel puțin
lucrurile devin cunoscute de cei mai mulți și cine trebuie să
audă o va face. Bisericile instituționale sunt un rău necesar
dar chiar înțelegerea acestui fapt îi ajută pe oameni să
evolueze pe drumul lor spiritual. Bisericile instituționale sunt
ca niște porturi unde se adună multe vapoare, este bine să nu
rămânem în port ci să ne urcăm pe vaporul care ne duce către
mântuire. Dacă înțelegem limitele și nerealizările
Creștinismului instituțional ne va fi mai ușor să depășim aceste
margini în viețile noastre și să progresăm către mântuire.
Nu suntem legați de obligativitatea nici unei dogme sau doctrine
creștine; suntem liberi să alegem adevărurile care ni se par a
fi convingătoare pentru noi și mai ales este bine ca fiecare să
parcurgă propriul drum spiritual. Nu disprețuiesc învățăturile
Bisericilor instituționale dar toate sunt adevăruri parțiale
care ne revelează numai anumite aspecte legate de credința
noastră. Nici o învățătură creștină nu poate să fie impusă prin
autoritate bisericească și noi suntem aceia care ne formulăm
propria noastră credință. Ortodocșii conservă misterul credinței,
Romano-catolicii explică rațional multe aspecte neclare,
Protestanții atrag atenția asupra Bibliei și Penticostali
subliniază necesitatea manifestărilor puterii lui Dumnezeu.
Nimic din toate aceste aspecte nu trebuie neglijate și fiecare
învățătură creștină are și elemente de înaltă spiritualitate.
Pe de altă parte, autenticul este de multe ori înconjurat de
falsuri și rămâne ca fiecare Creștin în parte să discearnă și să
aleagă pentru sine ceea ce este valoros de ceea ce nu este. Creștinismul
este o singură religie și celelalte ”religii” desprinse din ea
ne pot induce în eroare dacă ne conving să adoptăm o viziune
parțială asupra spiritualității creștine. Dumnezeu este deasupra
instituțiilor bisericești și deasupra dogmelor și doctrinelor
acestora, El este o Persoană care unește în mod spiritual pe
toți aceia și acelea care aspiră către spiritualitate și
universalitate. Să nu uităm că suntem Creștini pentru că aparținem
de Isus (Iisus) și nu pentru că suntem membrii la o Biserică
instituțională sau alta. Dumnezeu ne conduce din interiorul
nostru prin intermediul convingerilor pe care ne ajută să ni le
formăm și nu prin regulile impuse de către Bisericile instituționale
asupra noastră.